joi, 23 octombrie 2014

Niciodată nu ești prea mic pentru a fi responsabil!

Mihai e un un ștrengar și jumătate. Are 5 ani și foarte multă energie, nu stă o clipă locului. Părinții lui l-au crescut  astfel încât sa stea cât  mai mult în aer liber și se bucură văzându-l cum aleargă toată ziua. Iar răsplata lor sunt obrăjorii lui de un roz sănătos, ochișorii strălucitori și o sănătate de fier .
Pentru ca am uitat sa precizez, părintii lui Mihai sunt medici. Tocmai de aceea sunt preocupați de un stil de viață sănătos, cu care încearcă sa-l obișnuiască și pe băiețașul lor. Cât a fost mic-mic l-au protejat de toți virușii, au sterilizat toate obiectele cu care el venea în contact (pentru ca de multe ori Mihai era atât de curios încât dorea sa le guste pe toate) și au încercat sa-l ferească de orice boala. Și în mare parte au reușit, însa când băiatul a început sa meargă și-au dat seama ca nu pot sta non-stop cu ochii pe el, pentru ca la un moment dat tot îl vor scăpa din ochi un minut și el poate băga în gura ceva plin de microbi. Asa încât abia au așteptat sa mai crească și sa poată purta cu el discuții din care copilașul sa învețe cât de important este sa-și protejeze sănătatea.


Astfel, Mihai a învățat sa se spele pe mânuțe înainte de masa și după joacă, sa folosească batistuțe de hârtie sau prosoape pliate ca sa se șteargă pe mâini, sau șervetele umede când nu se află acasă. Iar când mănâncă un măr să aibă grijă sa îl spele sau sa îl șteargă măcar înainte. Părinții au grijă ca el să aibă mereu un pachețel de șervețele în buzunarul pantalonașilor. Îi spuneau mereu că pe vremea lor li se cerea sa vina la grădiniță sau la scoală cu o batistă curată și călcată, însă din fericire vremurile s-au schimbat și acum există batistuțe și prosoape de unică folosință. Iar când nu le are la îndemână sau le-a terminat, e indicat să folosească măcar hârtie igienică să se șteargă pe mâini în loc sa mănânce cu ele murdare. Ce mai, părintii lui sunt adevărați experți în tot ce înseamnă produse de igienă și curățenie.

 Însă Mihai e un copil normal ca toți copiii, căruia ii place sa alerge, sa meargă cu bicicleta și să se joace în nisip. Plăcerea lui cea mai mare este sa se dea pe tobogan. De cele mai multe ori el arata ca un purceluș după o „sesiune”de joacă. Însă nu uită niciodată sa țină seama de ce l-au învățat părinții. Aceștia sunt mândri de el după ce l-au văzut ca își ceartă prietenii mai neglijenți care își bagă în gură mânuțele murdare.

De curând Mihai a început sa meargă la grădiniță, iar părinții i-au spus sa aibă grijă în continuare de sănătate, pentru ca acolo sunt mulți copii care împart jucăriile și nu toți sunt la fel de curați. Mihai este ascultător și înțelept pentru un copil atât de mic; mereu se spală pe mâini înainte de masă și după joacă și se șterge pe prosopelul de la grădinița. Educatoarele au grijă ca toți copiii să respecte aceste lucruri.

Nu se știe cum însă, dar într-o zi când mama lui l-a luat de la grădiniță, Mihai era destul de apatic și somnoros. Era foarte diferit de cum îl știau părinții lui. I-a spus mamei ca vrea sa doarmă, iar ea l-a lăsat, sperând ca e doar o indispoziție care va trece. Dar Mihai s-a trezit a doua zi cu febră și grețuri. Iar spre seară au început sa-i iasă niște pete roșii pe piele. Tatăl lui l-a consultat imediat și și-a dat seama că are simptome de varicelă. Dar de unde? Ei avuseseră mereu grijă ca băiatul să nu ia vreun virus. Răspunsul a venit însă foarte repede: de la grădiniță. Iar când părinții s-au dus sa vorbească cu educatoarea, au aflat ca încă 5 copii nu veniseră la grădiniță în acea zi, părinții lor anunțând aceleași simptome.

Cu toții alarmați au încercat să afle cauza. Și s-a aflat că unul dintre copii luase boala de la fratele mai mic, dar în faza incipientă părinții nu s-au gândit sa-l tină acasă și l-au lăsat sa vină la grădiniță în acea zi. Iar acolo, înainte de masă, toți copiii se spălau și se ștergeau pe prosopelele aflate la comun. Acestea au devenit astfel un focar de infecție.

Părinții lui Mihai au luat atitudine și au cerut să se schimbe unele lucruri legate de igiena în acea grădiniță.  Conducerea a tratat problema cu multă seriozitate și a cerut întreg personalului să se implice. Astfel încât educatoarea a organizat de urgență o ședință cu părinții unde au fost invitați cu toții. Tatăl lui Mihai a explicat pericolele pe care le ascund prosoapele textile pe care se șterg toți copiii și a cerut ca acestea sa fie înlocuite cu prosoape de unica folosință.

Atunci, unul dintre părinți a sugerat că o alternativa mai comodă și ușoară pentru copii ar fi instalarea unor uscătoare de mâini. Copiii nu ar avea decât sa stea cu mânuțele întinse până se usucă și gata, fără alte prosoape necesare. Tatăl lui Mihai l-a ascultat politicos până la capăt, după care a început să le explice tuturor celor de față că studiile științifice au arătat că uscătoarele de mâini sunt purtătoare de microbi, pe care ii răspândesc odată cu aerul cald în atmosferă, dar și pe mâini. Astfel, uscătoarele de mâini și prosoapele clasice din material textil cresc riscul de contaminare cu bacterii și microbi, exact ce părinții trebuie sa aibă grijă să nu se întâmple copiilor lor.

Astfel, la sfârșitul discuției toți participanții au fost de acord că cea mai bună metodă pentru ca cei mici să se șteargă pe mâini fără a se infecta pe viitor ar fi sa utilizeze produse de unică folosință. Soluția aleasă a fost reprezentată de prosoapele pliate plasate în baie lângă chiuvete, deoarece ele păstrează mâinile curate după ștergere, spre deosebire de aerul cald sau materialele textile ce doar sporesc numărul microbilor. Mai mult, aerul fierbinte usucă pielea delicată a copiilor, iar pentru uscarea mâinilor cu aer cald un copil ar fi trebuit sa aștepte minim 45 de secunde. Toată lumea știe că a-l convinge pe un copil sa stea 45 de secunde nemișcat până i se usucă mânuțele este o adevărata performanța, greu de realizat. Folosind însă un prosop de hârtie, un copil ar avea nevoie numai de 10-15 secunde pentru același lucru, în condiții sporite de igienă. Conducerea a anunțat că de a doua zi va contacta o listă de producători de hârtie igienică și le va cere o ofertă pentru grădinița lor.
Tatăl lui Mihai s-a întors acasă mai liniștit, știind că de acum încolo băiatul lui va fi mult mai protejat împotriva germenilor și bacteriilor de tot felul. Surpriza a fost că Mihai se simțea mult mai bine, iar după consultație tatăl lui i-a spus că în câteva zile va putea să se întoarcă la colegii săi de grădiniță. Băiețelul a înțeles astfel încă o data cât de important este sa-și protejeze sănătatea și să asculte sfaturile părinților legate de igienă.




Acest articol a fost scris pentru Superblog 2014





marți, 21 octombrie 2014

Pe mine aventura m-a ales!


Așa cum toamna se numără bobocii, așa și la mine la job tot toamna am avut parte de evaluarea anuală. După emoțiile cu care am primit rezultatele au urmat emoțiile privitoare la...răsplata activității. Asta e la noi tradiția: cei care au "tras" tare merită sa fie premiați, nu? Astfel, ni s-au dat mai multe boluri cu biletele și am avut de ales între: relaxare, cunoaștere, aventură, distracție și delicii culinare.


Adăugaţi o legendă
Am ales aventura. Sunt sătul de monotonia de la birou, de oraș, de trafic, de stres, vreau aventură! Astfel ca pe spatele bilețelului extras scria "Ai câștigat o vacanță la Straja!". Curios din fire, ma reîntorc la calculator și caut pe Google despre vacanța Straja și Vila Alpin, acolo unde urma sa fie cazarea. Dau peste www.alpinstraja.ro, devorez informațiile si pozele și mă întorc imediat la colegi sa aflu cine îmi va fi partener de team building Straja toamna asta. Gata, mi-am aflat si "echipa"! Merg cu Marius, Tavi și Elena. Împreuna cu colegii mă pun pe făcut planuri. În mai puțin de 10 zile vom fi la Straja și trebuie sa fim pregătiți! Unii își aduc aminte ca prin facultate aveau bocanci de munte, alții vor să vină în pantofii sport de mers prin parc. În doua ore aveam bagajele, traseul și locurile în mașina planificate.

Localitatea Straja (și implicit Vila Alpin) este situată intre Defileul Jiului și Parcul National Retezat, într-un decor montan absolut superb cu brazi înalți parcă până la cer. Și iată-ne ajunși la Vila Alpin, unde am fost primiți cu vișinată de casa, deja aveam premisele unui teambuilding perfect. După o discuție cu gazdele aflu ca la Vila Alpin exista și un parc de aventură Straja. Ce înseamnă Aventura Parc? Un loc incitant unde primești un ham, doua carabine, o pereche de mănuși și instrucțiuni de la un angajat experimentat și calificat la salvamontiști. De la distanta lucrurile îmi păreau simple, așa că îmi prind carabinele pe cablurile de siguranță și pășesc de la un copac la altul pe diverse trasee. Hai că se poate!

Împreună cu colegii de birou alegem traseul cel mai ușor si ne încolonam la start. Regula principala e ca nu au voie doua persoane in acelasi timp pe proba dintre doi brazi. Eu sunt al doilea si astept cu oarece emoții, dar și cu multa nerabdare, sa incep. Si uite că a venit randul meu, sunt pe o platforma de lemn la vreo 3 metri inaltime, am in fata doua cabluri de care urmeaza sa-mi leg carabinele de siguranta si vreo 15 butuci de lemn pe care trebuie sa pășesc, altfel nu ajung la urmatorul checkpoint. Incep sa imi tremure usor picioarele, inaltimea nu ma deranjeaza dar butucul de lemn pe care am pus piciorul drept se misca in toate direcțiile, ce ma fac? Înapoi nu mai pot sa dau! Sa ma fac de rusine in fata colegilor? Nici gând! Imi iau inima in dinti si tinandu-ma de cabluri incep să pasesc pe butucii de lemn cu un gram de incredere. Mainile imi transpira, manusile stau bine, fixez privirea spre inainte si incep sa capat incredere. Ajung la checkpoint, imi mut carabinele pe cablul de pe brad si ma odihnesc pe podest.

Dupa ce au trecut prima proba toti colegii mei, ma uit spre urmatorul brad, urmatorul podest, urmatoarea proba. Ce vad ochii mei? Trebuie sa pasesc de pe o treapta pe alta, ce atarna prin aer legata doar cu cabluri. Imi leg carabinele, alung emotiile, trag aer in piept si incep. Pasesc pe prima cu piciorul drept, pe a doua cu stangul si cand sa aduc dreptul in fata ma dezechilibrez, ma sperii si cad! Tip, urlu, instinctul imi spune ca trebuie sa ma prind de ceva, ajung sa atarn in chingile de siguranta si cam atat. Pamantul e sub mine la 3-4 metri, cei din jur se uita uimiti, nu stiu daca sa rada sau nu. Cert e ca suspendatul de mine statea in aer, oarecum. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, nimeni nu se grabeste sa ma ajute, imi trece frica si ma prind de cabluri sa ma trag inapoi sus. Ajung pe urmatorul podest si deja bravez ca asta e un fel de botez, daca nu faceti ca mine degeaba!

Urmeaza alte probe si ajungem la tiroliana. Cand am plecat pe traseu am observat a treia chinga cu role, acum urmeaza sa o folosesc. Primesc din nou instructiunile pentru tiroliana si e treaba mea sa-mi fac curaj. Tiroliana asta se intinde pe vreo 30 de metri intre doi brazi inalti, la capat e prinsa o saltea, oare de ce? Intr-un final ma aplec un pic pe spate si ridic picioarele, in secunda doi coboram cu viteza spre saltea, senzatia de libertate si adrenalina ating cote maxime! Ma opresc langa saltea si tip in gura mare ca mai vreau! Da! Ma comport ca un copil la tobogane, vreau sa ma dau cu tiroliana o zi intreaga!

Colegii mei de teambuilding se uita fascinati la mine, si ei au fost incantati de tiroliana numai ca eu am fost singurul care a strigat "mai vreau!" Probabil ca voi primi un cadou de la ei pe tema asta!

Circuitul de la Aventura Parc a fost presat de probe generatoare de emotii si noduri in gat dar la final am stiut ca asta e distractia pe care o vrem si la urmatorul teambuilding! Nu conteaza ca e la mare, la munte sau in salina! Noi vrem Aventura Parc!

Dragii mei, stiu ca poate sa va para un pic departe de voi Straja dar Vila Alpin merita efortul de a ajunge acolo, e poate cea mai frumoasa zona muntoasa a tarii, gazdele sunt primitoare, conditiile de cazare excelente, de ce nu pana la urma?

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2014.

duminică, 19 octombrie 2014

Crema de brânză, "liantul" pentru o familie fericită


Uff, nu e ușor sa fii mamă. Și nu vorbesc doar de problemele inerente vârstelor mici, cu febră și bătăi de cap. Nici de perioada căzăturilor și juliturilor, când trebuie sa fii mereu alături de puiul tău, să îl sprijini și să îl înveți să își găsească încet-încet drumul lui. Pariez că fiecare mămică știe foarte bine aceste lucruri. Dar nu, nu despre asta vreau sa vă povestesc acum. Ci despre peripețiile dintr-o zi normală, când năzdravanul tău are chef de orice altceva decât sa stea cuminte la masă și să mănânce.
Ca o regulă, familia noastră ia mereu micul dejun și cina împreună. La prânz fiecare aleargă la treaba lui, dar diminețile și serile le petrecem mereu acasă cu toții. Iar când familia se reunește la masa, e important ca toți membrii ei să fie mulțumiți și să primească fiecare ce ii place. E micul nostru ritual, unul dintre secretele care ne apropie mai mult în fiecare zi.

Ce te faci însa când năzdravanul, aflat la vârsta școlară, are atâta energie si neastâmpăr încât nu stă locului o clipa? De dimineața, înainte sa-și ia ghiozdanul și sa plece la școală, micul dejun e obligatoriu. Iar ca o mamă adevărată, trebuie să născocești o metodă inteligentă sa-l faci sa vrea să mănânce, fără sa îl obligi, că se lasă cu țipete si plânsete. Așa că mi-am pus creativitatea  la bătaie și am inventat un nou joc. Pregătim mâncarea toți împreună, ca o joacă. Și ca să fie ușor pentru toți, facem „senvișuri”, cum spun copiii mei. Fiecare are voie sa aleagă ce ingrediente îi plac, sub ce forma vrea, însă eu am cuvântul final, pentru validarea combinației. La început foloseam unt ca să ținem ingredientele „senvișului” unite, după care am renunțat pentru ca mi se părea prea gras și greu pentru copii. Am găsit apoi alternativa perfectă – crema de brânza Delaco. N-a fost greu să-i corup pe toți, pentru ca familia noastră este Fan Brânza. Și acum pot spune că am descoperit secretul pentru a-i face pe toți fericiți.







Ne trezim deci dimineața și trecem în bucătărie  - eu, soțul meu, fetița noastră Dana (care are 9 ani și este în clasa a 3-a) și mezinul Alex care abia a început grădinița. Nimeni nu vede pregătirea mesei ca o corvoadă, din contră, ne distrăm și inventăm în fiecare zi modele noi de senvișuri. Fiecare își alege tipul de pâine preferat și ingredientele dorite. Avem o singură regulă de baza, și aceea este: "primul strat, cremă de brânză". Aceasta a devenit liantul tuturor senvișurilor, ingredientul nostru secret.
Apoi…the sky is the limit. În fiecare zi copiii mei mă uimesc cu ideile lor, și parcă eu am de fapt ce învăța de la ei, nu invers.

Și pentru că poate v-am făcut curioși, în continuare vă voi prezenta senvișurile lor preferate:


Senviș "Hello Kitty" - Sursa foto: Pinterest

Senviș "Pian" - Sursa foto: Pinterest

1. Senviș de fetiță de 9 ani
Dana este o fată cuminte și creativă, inteligentă și talentată. Ca oricărei fetițe îi place Hello Kitty, deci unul dintre senvișurile marcă proprie este “Senviș Hello Kitty” din poza de mai jos. Ingrediente: pâine albă, cremă de brânză, parizer pentru copii, măsline, porumb, salata Iceberg.

Și pentru că de curând a început să învețe să cânte la pian, într-o dimineața m-a uimit cu răbdarea și meticulozitatea ei – a creeat chiar un “Senviș – pian”, folosind asa: pâine albă, cașcaval pentru clape, morcovi pentru picioare, șuncă si castravete. Am fost toți de acord că este o capodoperă.


Sursa foto: Pinterest

Senviș "SpongeBob" - Sursa foto: Pinterest

2. Senviș de băiat de 5 ani
Alex este un băiat plin de viață și de energie.
Nu stă locului o clipă.Trebuie să recunosc că în
primul rând pentru el a trebuit să mă gândesc la
această joacă, dar a prins foarte bine pentru că el e
acum primul la bucătărie. Fiind fan SpongeBob
Squarepants, asta și-a dorit sa mănânce, și cu puțin
ajutor de la ceilalți i-a ieșit această minunăție.
Ingrediente: două tipuri de pâine, cremă de brânză,
pătrunjel, cașcaval, ardei, castravete, măsline.




Senviș "Telefon Mobil" - Sursa foto: Pinterest

Într-o zi, supărat că sora lui a primit de ziua ei un telefon mobil, iar lui i s-a spus ca e prea mic pentru așa ceva, a cerut sa aibă totuși telefonul lui. Și l-am făcut împreună din: pâine integrală, șuncă pentru ecran și cașcaval pentru taste. Toate “lipite” cu ingredientul secret, crema de brânză.
Dacă ar fi să vă înșir toate operele creeate de copiii mei până acum nu mi-ar ajunge spațiul de scris. Dar vă promit să revin odată pe acest subiect.



Ok, să-i lăsam acum însă pe cei mici. Vă asigur că și noi părinții ne-am prins cu multă seriozitate în acest joc și vă prezint mai jos senvișurile noastre preferate.



Senviș "Mama" - Sursa foto: Fan Brânză

Senviș "Mama - pentru copii" - Pinterest

3. Senvișul “Mama”
Mie îmi place mult somonul, pe care îl gătesc de multe ori pentru familia mea. De aceea și senvișul meu preferat este făcut cu: pâine albă sau integrală, cremă de brânză, somon, roșii, castraveți și ceapă.


Spre amuzamentul copiilor, am “inventat" și un senviș cu somon pentru ei cu aceleași ingrediente de bază, adăugând însă cașcaval și pătrunjel și eliminând ceapa.



Senviș "Tata" - Sursa foto: Pinterest

4. Senvișul “Tata”. Pentru că soțul meu este convins că “cea mai bună legumă e porcul”, șunca e un ingredient de bază. Creația arată cam așa: pâine, cremă de brânza, multă carne (șuncă sau alte mezeluri, cașcaval, roșii, ardei)


Uneori însă, în weekend, și bunicii intră în joaca noastră. Astfel au apărut:






Senviș "Bunica" - Sursa foto: Fan Brânză

5. Senvișul “Bunica” – un senviș usor, din pâine, cremă de brânza, roșii deshidratate și busuioc.










Senviș "Bunicul campion" - Sursa foto: Pinterest

6. Senvișul campion “Bunicul”
Pentru că el este un om glumeț și pus mereu pe șotii, ultima dată ne-a “fabricat” cel mai mare senviș văzut vreodată – unul uriaș, cu multe “etaje”. Ingrediente: cam tot ce a găsit prin frigider, adică: pâine, brânza, șunca, roșii, șnițel, castravete. Iată-l:



Vă mai las câteva poze cu “creațiile” noastre și fug la bucătărie, e ora senvișurilor. Pe curând!





Articol scris pentru Superblog 2014



joi, 16 octombrie 2014

Televizorul, de la tub la 4K

Pe voi v-apucă starea aceea de melancolie când vă gândiți la copilărie? Vă gândiți ce fain era, când pe-afară nu nigea și stăteați în casă la căldură fără griji și fără ură?

Stăteați la televizor, ori alb-negru ori color, doar că-n loc să fie SMART, sau să aibă ecran plat, avea tub cu lămpi în spate și era mai gros de-o carte. Avea pe el un mileu, făcut chiar din macrameu. Și deasupra un bibelou, în general în formă de pește. Asta zic oamenii, eu nu-mi amintesc să fi avut vreun pește. Probabil tatălui meu îi displace atât de mult pescuitul încât nu a reușit să prindă nici măcar un bibelou.

Aleator, in versuri

Vine iarna, bine-mi pare
Tăiem porcul, drept mâncare.
Terminăm cu cereale,
Că vine omătul mare.
Strângem tot, băgăm în beci,
Stăm și ne uităm la meci.
La meciuri din țări mai calde,
Nu din liga 1, fade...

Stăm cuminți la șemineu
Ne uităm la portmoneu,
Și vedem cum nu mai scade
Ca în nopțilele mai calde.
În nopțile cu ieșiri la bere,
La un film și alte cele.