sâmbătă, 6 decembrie 2014

Activități de "vreme rea"

Dacă în urmă cu o săptămână aveam o vreme superbă de iarnă, cu omăt proaspăt numai bun de făcut oameni de zăpadă și bulgări, acum lucrurile au devenit mai…. triste. Temperaturile scăzute încă persistă însă vremea se joacă cu noi și ne dă ploi de toamnă.

Dar asta nu-i un motiv de întristare. Mă rog, e, dar poate fi trecut cu vederea și înlocuit cu alte activități vesele, de preferat nu afară. Pe lângă tradiționalul vin fiert la un pahar de vorbă cu prietenii, activitățile se pot diversifica. Se poate merge la o ceainărie care are jocuri de societate, loc în care te poți distra, la căldură, alături de prietenii tăi, ore întregi.

vineri, 28 noiembrie 2014

Superb log sau SuperBlog?

Pentru a nu se suprapune cu campania electorală pentru alegerile prezidențiale, dorindu-și să-și păstreze imaginea imaculată, candidatul SuperBlog își anunță candidatura. Pentru ce? Contează mai puțin, important e că va câștiga. Cum de unde știu? Pentru că eu mă ocup de campania sa.

M-am mai ocupat de campanii electorale și în trecut, însă candidații nu aveau o imagine suficient de bună pentru a câștiga scrutinul respectiv. SuperBlog este diferit. Are vechime pe piața de blogging și este recunoscut în blogosferă ca fiind un concurs serios în care participanții se distrează, cunosc oameni și, cel mai important, câștigă premii frumoase.

joi, 27 noiembrie 2014

Orice femeie se poate transforma într-o prințesă cu farmec

Ziua de vineri este pe sfârșite. Diana își adună dosarele și le aranjează pe birou, oftând obosită când vede stiva ce creste tot mai înaltă pe zi ce trece. Bine însă că vin sărbătorile de iarnă și, cu ele, și o binemeritată vacanță.

"Uff, s-a mai terminat încă o săptămână de muncă! Nu mai vreau să aud de deadline-uri și  proiecte pana luni, când o iau de la capăt. Și luni am și acea întâlnire deosebit de importantă. Dacă trecem cu bine de ea, poate pot să-mi iau și eu câteva zile libere de sărbători pentru că deja nu mai rezist. Dacă ar fi după mine, aș dormi tot weekendul. Dar mă gândesc și la Alin, iubitul meu; cred că deja se simte foarte neglijat în ultima vreme. Și cred că din păcate are dreptate... nu prea am mai avut timp de noi, am fost prinsă cu proiectele pana peste cap. Însă el nu are nicio vină... Trebuie să vad cum mă revanșez în  weekend..."

Prinsă cu gândurile ei, se urcă în mașină și conduce absentă pana acasă. Când iese din mașină grăbită, una din unghiile ei perfecte i se agață în portieră și oja se crapă. Diana se încruntă, gândindu-se că trebuie să o repare, apoi oftează și se grăbește să ajungă acasă.

Când deschide ușa, surpriză. În casă miroase îmbietor, iar masa o așteaptă pusă. Alin o întâmpină zâmbitor și o ia în brațe.

 - Ce...ce s-a întâmplat? Pentru mine? Cu ce ocazie...? se bâlbâie Diana
 - Pentru că m-am gândit că meriți să fii răsfățată un pic. Doar știu ce perioada stresantă și aglomerată e la tine la muncă. Și nu prea am mai avut timp să mâncăm împreună în ultima vreme... Azi am terminat treaba ceva mai devreme și am vrut să-ți fac o surpriză. Ce zici, am reușit?

Diana îl ia în brate, gândindu-se cât de norocoasă este, și cum să-i mulțumească. Ca și cum i-ar fi ghicit gândurile, Alin continuă:

-Și să știi că mai am două surprize pentru tine. Prima dintre ele: în weekend ieșim cu mașina să ne plimbam undeva la munte, să fim doar noi doi și să  uitam de problemele din timpul săptămânii.
 - Ah, ce frumos ar fi! Dar...nu știu cum să-ți zic, știu că o să-ți pară poate ciudat,  însă e o problemă. Ma gândeam ca maine dimineață să mă duc rapid la salon să-mi fac manichiura. Tocmai mi-am stricat o unghie și știi că luni am acea întâlnire importantă cu clienții din străinătate. Pur și simplu nu pot să apar așa...iartă-ma, știu că te dezamăgesc iar...
 - Interesant. Se leagă de a doua surpriză a mea. Vezi, e ceva în aer, orice ai zice tu...

Și îi pune o cutiuță în brațe din care se văd sclipind vesele niște sticluțe colorate.

 - Îți plac? E noua colecție de toamnă-iarnă de lacuri Farmec Collection 2014. Am văzut-o azi într-o vitrină pe drumul spre casă, și știu cât de mult iți plac și promovezi produsele romanești. Cu aceste lacuri Farmec unghiuțele tale vor fi impecabile. Și acum poți să ai povestea ta în fiecare zi. Cred că ar prinde bine puțină joacă de-a imaginația, ce zici?

- Da...dar ce vrei să zici? Într-adevăr, cred că am fost atât de stresată încât nici măcar să mă mai relaxez nu știu. Dar despre ce poveste e vorba?
- Vezi, în cutie sunt 7 nuanțe de lac, și mi se pare că sunt chiar printre preferatele tale, cât am apucat eu să văd. Mă gândeam că poți purta câte una în fiecare zi a săptămânii. Și așa gata cu monotonia și vei avea încă un motiv să te gândești la mine de-a lungul zilei. :)
- Ce idee buna! Mulțumesc, mulțumesc încă o data, ești extraordinar!

După un weekend plin și frumos, vine și seara de duminică, înaintea unei noi săptămâni de lucru. Diana ia cutiuța cu lacuri Farmec și se uită la ele cu mult drag. Își dă seama că sugestia lui Alin, mai în glumă, mai în serios, ar fi chiar potrivită. Ziua de luni e o zi când ea trebuie să dea tot ce e mai bun, să îi impresioneze pe toți. Și alege nuanța Go get them, girl. Este o nuanță frumoasă de verde, o culoare puternică ce ei îi dă mereu încredere în forțele proprii.

A doua zi întâlnirea este un adevărat succes. Diana a făcut o prezentare care a fost foarte bine primită și  apreciată de clienți. A fost eroina zilei, iar la sfârșit șeful a chemat-o la el și a anunțat-o zâmbind că sigur va primi o primă de Crăciun, și că poate deja să se gândească la un cadou frumos. Diana a zâmbit și ea trăgând cu ochiul pe furiș la nuanța unghiilor ei, perfect asortată cu costumul, gândindu-se cât e inspirat a fost numele lacului.

Marți Diana s-a trezit simțindu-se foarte bine, puternică, având lumea la picioarele ei. Și ca urmare și-a vopsit unghiile în nuanța Your Highness, un frumos albastru regal. A fost ziua când toată lumea a complimentat-o și a felicitat-o pentru reușita din ziua precedentă.

Ziua de miercuri s-a anuntat ca o zi mohorâtă de iarna. Totul e înghețat în jur și prevestește o iarnă grea, ca în basmele copilăriei. Cum Diana este meteo sensibilă și starea ei de spirit depinde mult de vreme, s-a trezit întristată și fără chef. Dar apoi și-a amintit de soluția-secretă-schimbătoare-de-stare-de-spirit, oja Farmec. Așa că pentru ziua de miercuri a ales o ojă gri-bej, absolut superbă: It's freezing out there. Și iar a stârnit admirația colegelor de birou, iar frigul îndurat pe drumul dintre casă și serviciu a devenit doar o amintire.

Joi toată lumea începe să se pregătească de sărbători. În definitiv, duminică e Crăciunul! Și mai sunt atâtea de făcut! Cumpărături, cadouri, curățenie, bunătăți pe masă...dar până atunci, în seara asta e petrecerea firmei! O ocazie mult așteptată de relaxare și socializare, perfect potrivită pentru a purta în seara aceasta nuanța Tree's Rock. E o nuanță de verde-albăstrui plină de viață și  potrivită cu o ținută de seară în club sau chiar, de ce nu, în sala de festivități a companiei. Diana s-a simțit ca o vedetă rock în acea seară și a petrecut câteva ore frumoase în compania colegilor ei.

Pe drumul spre casă Diana zâmbește cu drag, gândindu-se câtă dreptate a avut Alin cu jocul de-a starea de spirit sugerată de lacurile Farmec. Și abia așteaptă să încerce și cele 3 nuanțe ramase, asociindu-le cu întâmplările și evenimentele zilnice.

Vine și ziua de vineri, ultima zi de muncă înainte de Crăciun. Peste tot adie un vânt de vacanta, toți sunt zâmbitori și bine dispuși. Ziua de lucru se termina mai repede, iar Alin o sună și o invită într-un club împreună cu cei mai buni prieteni ai lor, o ieșire cu gașca înainte de sărbătorile petrecute în mod tradițional în familie. Vor merge cu toții la un concert de rock, genul de muzică preferat de ei. Iar cu aceasta ocazie Diana alege să poarte pe unghii nuanța Enjoy your dark side, care se potrivește perfect cu ocazia.

În sfârșit, liberi! E sâmbătă, ziua dinainte de Crăciun, ziua dedicată celor dragi, când casele sunt luminate și se fac pregătirile de sărbători. Diana a ales să fie gospodină, să aranjeze casa și să pregătească o masă festivă-surpriză. Alin este cel care aleargă prin oraș pentru a rezolva cu ultimele cadouri și ultimele cumpărături. Diana îl așteaptă cu masa pregătită și cu bradul împodobit. E îmbrăcată ca pentru o ocazie specială, și a ales să poarte pe unghii nuanța Honey I'm home, o nuanță caldă și veselă, potrivită pentru o zi petrecută în  doi.

Și vine în sfârșit și ziua mult așteptată, cea a Crăciunului. Diana și Alin au ales să o petreacă în familie, așa că astăzi vor fi mesagerii cadourilor și a voii-bune, mergând în vizită la părinți. Culoarea roșie e culoarea dominantă a acestei zile de Crăciun, iar Diana a păstrat special pentru aceasta zi nuanța ei preferată din colecția de toamnă-iarnă 2014 de la Farmec, și anume Santa's Here.
A fost o zi magică, petrecută cu familia și cu multe-multe cadouri. Amândoi și-au adus aminte de copilărie și săptămâna s-a încheiat cum nu se poate mai frumos. Iar zâmbetele complice schimbate de ei când privirile lui alunecau către unghiile perfecte ale Dianei i-au făcut să-și dea seama încă o data cât de frumos e atunci când știi să transformi orice joacă într-un motiv de bucurie care să alunge monotonia.




Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014

marți, 25 noiembrie 2014

Autostrada vietii are un singur sens

Diana a implinit 23 de ani. A fost o petrecere mare, cu toti prietenii si colegii ei de serviciu. Ziua a inceput cu o plimbare la munte la un parc de distractii, urmata de un chef la Diana acasa. A fost o zi plina, insa obositoare, plina de tot felul de evenimente. Peste tot Diana a fost impreuna cu prietena sa (cum ii place ei sa spuna), masinuta ei credincioasa Toyota Aygo, primita de la parinti de majorat. Si-au adus cu totii aminte cum a fost atunci la 18 ani, cand a luat prima data cunostinta cu condusul.

Parintii ei sunt foarte mandri de ea. In cei 5 ani care au trecut de atunci, Diana a evoluat de la o adolescenta timida la o tanara femeie sigura de ea. A terminat facultatea si s-a angajat ca PR intr-o companie mare si e mereu in mijlocul evenimentelor. Pentru asta ea comunica mult, si mereu o poti vedea vorbind la telefon, trimitand un email sau un sms rapid pentru a rezolva lucruri care nu suporta amanare.

Diana este o persoana activa, dependenta de comunicare. Si nu numai datorita locului de munca, ci si temperamentului ei. Are multi prieteni care mereu o suna si o invita la diferite iesiri, la filme sau la teatru.

De ziua ei, telefonul a sunat in continuu. Iar mesajele au curs pur si simplu. Diana e fericita ca lumea se gandeste la ea si incearca sa raspunda fiecaruia, dar de data asta mesajele au fost mai multe ca niciodata, pur si simplu tinand-o lipita de ecranul telefonului. Mai in gluma, mai in serios, parintii au glumit spunandu-i ca telefonul nu este un organ aditional, si ca ar trebui sa il lase deoparte si sa se bucure pur si simplu de ziua asta.

- Diana, stim ca vrei sa vorbesti cu toti prietenii tai de ziua ta, dar asa sa stii ca iti vei petrece toata ziua la telefon. Asta iti doresti?
- Nu tata, am incercat sa raspund fiecaruia rapid, nu am stat mai mult de un minut-doua, si celor carora n-am apucat sa le raspund le-am trimis un sms. In definitiv, ei toti s-au gandit la mine, nu pot fi o nerecunoscatoare...
- Te intelegem, insa e pacat de ziua asta frumoasa sa ti-o petreci la telefon. Nu cred ca se va supara cineva daca raspunzi maine la mesaje. stii ca prietenii tai te asteapta sa dati o raita prin parcul de distractii in dimineata asta.
 - Imediat mama, mai raspund la un sms si am fugit...

Si discutia asta s-a tot prelungit. intr-un final, Diana a plecat de acasa spre locul intalnirii. Evident a intarziat, dar toata lumea a scuzat-o, in definitiv era ziua ei, nu?

Cele 2 prietene bune ale Dianei s-au urcat cu ea in masina si, impreuna cu inca 3 masini pline, au mers cu totii spre parcul de distractii. Fetele au deschis o discutie animata, in care Diana insa nu prea s-a lasat antrenata, fiind ocupata cu telefonul. Fetele nu s-au suparat, insa la culoarea verde a semaforului cand Diana a fost furata de sms-uri si in spatele ei s-au auzit claxoane, i-au atras atentia ca ce face ea este periculos. Diana le-a raspuns insa zambind ca e obisnuita sa scrie mesaje si emailuri in timp ce conduce si ca nu e prima data, astfel incat fetele pot sta linistite. Prietenele ei s-au uitat una la alta si i-au spus ca nu ar trebui sa faca acest lucru.

- Diana, tu care esti fan Toyota si participi la intalnirile clubului, nu ai auzit de experimentul pe care l-a facut Toyota referitor la atentia diminuata a soferilor atunci cand trimit sms-uri?
- Hm, cred ca mi-a scapat. Despre ce vorbiti? oricum, in ultima vreme n-am mai avut timp de intalniri, stiti ca sunt prinsa peste cap cu evenimentele de la firma noastra.
 - Chiar si asa, ar trebui sa stii ca s-a stabilit ca 23% din numărul total de accidente dintr-un an sunt cauzate de utilizarea telefonului la volan.
 -  Ei, stati linistite, n-o sa ni se intample nimic. Aveti incredere in mine, am facut deja multi kilometri cu masinuta asta.
 - Chiar si asa, ar trebui sa fii si tu la curent cu campania Toyota “Don’t Text and Drive!”.  Cica 77% dintre adulţii de peste 25 de ani sunt foarte încrezători în abilităţile lor de a scrie mesaje / email-uri şi de a conduce în acelaşi timp. Dar ce faci, scrii un email acum, in trafic? ACUM, cu noi in masina???
 - Da, am raspuns rapid la un email de la seful meu. Doua secunde va rog, acum dau send si gata...

Zbang! Un sunet prelung de frana si apoi un zgomot de sticla sparta intrerupe discutia, Diana e livida, a infipt piciorul pana la podea in frana dar tot n-a reusit sa evite masina din fata.... Un pieton a aparut brusc in mijlocul strazii iar masina din fata a franat brusc. iar Diana a intrat in ea. Fetele sunt in stare de soc, insa reusesc sa se dezmeticeasca rapid, isi scot centurile de siguranta si ies imediat din masina. Se uita una la alta, constata ca e totul in regula si fug la masina din fata. Din fericire toata lumea e ok, insa in stare de soc. Un copilas de 5 ani plange tare, speriat. Norocul lui ca parintii lui sunt responsabili si au scaunel pentru copii in spate. Desi masina a fost lovita, nu s-a intamplat nimic in afara de o sperietura. Insa putea fi mult mai rau...

Imediat dupa accident, in spatele Dianei se opresc si celelalte trei masini ale prietenilor ei, si toata lumea vine spre ele ingrijorata. Diana incearca sa zambeasca, asigurandu-i ca nu s-a intamplat nimic grav, insa se vede cat de speriata este. Abia isi retine lacrimile. Prietenii ei o imbratiseaza si incearca sa o linisteasca, insa ea se smulge din imbratisarea lor si se intoarce catre cele doua prietene ale ei aflate cu ea in masina.

 - Ma veti ierta vreodata? Stiu ca am gresit, imi pare rau! N-o sa se mai intample, va promit!
 - Diana, tu iti dai seama ce s-a intamplat? Stii ca acum puteam sa fim moarte toate? Sau puteai omori un om nevinovat? Nu ne asteptam sa fii atat de iresponsabila cu viata ta si cu vietile celor din jurul tau...

Diana nu se mai poate retine. Lacrimile izbucnesc si nu le mai poate opri. Plansul vine ca o remuscare, o eliberare. Prietenele ei o iau in brate si o consoleaza in sfarsit. Si acolo pe loc se naste un legamant: acea zi o vor tine toti minte si vor avea grija sa spuna tuturor sa nu repete aceasta greseala. Don't Text and Drive**, never again!



Tu, cel care citesti asta, tine minte. Viata este mai importanta decat orice sms sau email. Nimeni nu va muri daca nu primeste un raspuns in urmatorul minut. Insa tu, cel care o faci, poti muri exact in acea secunda. Ai grija sa nu faci asta. Austostrada vietii are un singur sens, cel al sigurantei la volan.

*Conform Traffic Safety Facts: National Highway Traffic Safety Administration, December 2011
** O campanie derulata de Toyota





Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014



duminică, 23 noiembrie 2014

Frica nu te omoară, ci uneori chiar te eliberează

Dintre toate sentimentele si senzatiile umane, frica este probabil una dintre cele mai complexe trairi. Are legatura cu instinctul de conservare si supravietuire al omului, nevoie aflata la baza piramidei lui Abraham Maslow. Frica a fost acolo inca din cele mai vechi timpuri, ea a fost cea care l-a impiedicat pe om sa se arunce direct in gura leului sau intre  copitele bizonilor, atunci cand se ducea la vanatoare. Dar tot ea l-a impiedicat uneori, constient sau inconstient, sa-si infrunte si sa-si depaseasca limitele.

Partea buna este ca, in timp, omul a invatat sa o controleze. A inteles ca frica de multe ori nu este rationala, ci are legatura cu niste instincte atavice. Si ca ea poate fi controlata. A-ti controla constient fricile si a evolua, asta este intr-adevar o caracteristica a unui om superior.

Frica imbraca multe forme si poate fi regasita peste tot. Incepand cu frica de animale salbatice, in definitiv frica de moarte, care a asigurat supravietuirea omului preistoric, si pana la frici mult mai evoluate, ale omului modern, frica este legata indisolubil de evolutia omului. In ziua de astazi frica imbraca forme mult mai elegante si mai evoluate - asa-numitele "frici sociale": frica de esec, frica de a nu fi acceptat de o comunitate, frica de a vorbi in public. Si pe partea afectiva se manifesta astfel de frici. Asa este frica de afectiune, frica de contact fizic sau frica de a fi dezamagit. Si toate aceste frici se pot controla. Pentru ca da, mintea umana este cea care controleaza totul.

Fara sa fiu neaparat un mare fan al SF-ului imi aduc aminte de un pasaj din emblematica DUNE a lui Frank Herbert, si anume Litania impotriva fricii"Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.". Aceasta incantatie avea darul de a controla frica si de a ajuta gandirea limpede. Pentru ca asa este, frica odata controlata lasa locul adrenalinei si concentrarii maxime. Iar aceasta aduce marile succese si depasirea limitelor. Iar aceste limite de multe ori se afla doar in mintea noastra si depinde numai de noi sa le depasim.

E adevarat insa ca acest lucru este greu, foarte greu chiar de facut de unul singur. Un om cu adevarat fricos nu prea reuseste singur sa gaseasca resursele pentru a-si invinge frica pe care, uneori, nici macar nu o constientizeaza. Iar acest lucru in zilele noaste se face ori ajutat de un psiholog, ori cu ajutorul celor care sunt aproape: prietenii sau familia. Si acesta este rolul comunitatii: sa atraga atentia asupra unei probleme a unui individ, pe care probabil nici el nu o poate constientiza, si sa il ajute sa o accepte si sa o depaseasca. Aici intr-adevar avem nevoie de prieteni, de cei carora le pasa de noi, pentru ca acceptarea si depasirea limitelor se face cel mai usor cand esti intr-o comunitate, alaturi de oameni care sa te ajute sa te dezvolti. Si asta e exact ceea ce Komunomo si-a propus sa faca.



Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014