marți, 27 august 2013

File de poveste - 1

Era începutul lunii septembrie. Soarele încă mai strălucea timid, printre norii de ploaie ce îngălbeneau deja frunzele copacilor, făcând loc ușor anotimpului auriu. 
Toată natura parcă se pregătea încet de venirea toamnei, cu recoltele sale bogate, cu zile din ce în ce mai scurte și cu temperaturi din ce în ce mai puțin prietenoase. Cu temperaturile nu era problemă, după ce canicula topise dorința de căldură după chipurile tuturor. Toată lumea dorea, în adâncul sufletului, să poată renunța la aerul condiționat și să iasă din casă, la o plimbare, fără a fi acoperiți de șiroaie de transpirație. 
El se gândi să profite de lipsa stropilor de ploaie și să dea o tură de parc, pentru a-și pune gândurile în ordine. Se îmbrăcă cu o pereche de blugi negri și cu un tricou asortat cu blugii și cu starea sa de spirit. Își luă o pereche de adidași nike în picioare și porni către Herăstrău, pe traseul obișnuit, pe linia lui 335. Cu căștile-n urechi, ascultând mp3uri din anii ’90, de pe vremea când încă se mai făcea muzică, pierde noțiunea timpului și trece de stația la care trebuia să coboare. Zâmbește în sinea sa, gândindu-se că nu e mare lucru, coboară la următoarea și o ia la pas, către parc. 
După cinci minute și două melodii mai târziu (melodiile din vremea aceea aveau mai mult decât referen), ajunge la intrarea principală, de la Charles de Gaulle. Se duce și închiriază o bicicletă. Deja se strâng norii și conform calculelor sale, nu va avea timp să dea un tur de parc, pe jos.  Se îndreaptă către ambasada Chinei, pedalând agale, gândindu-se că în ultima perioadă a cam neglijat atât blogul cât și activitățile ce implică mișcare. Totul din cauza jobului său, care-l solicită nouă ore pe zi. Nouă ore la care se mai adaugă cele două ore pierdute pe drum, prin traficul din capitală. Unsprezece ore din douăzeci și patru pe care le pierde doar pentru că sistemul economic e făcut  de așa natură încât să limiteze maxim timpul investit în tine, ca persoană. Timp în care ai putea să te gândești la binele umanității și cât de bine trăiau dacii, pe vremea când nu existau multinaționale și nici globalizare. 
Ajunge în dreptul barajului, când […]
-          Va urma - 

duminică, 18 august 2013

Irigarea : apa din retea vs pompe submersibile

Având în vedere seceta și canicula ce s-a abătut asupra țării noastre, și nu numai, în ultima perioadă, am decis să scriu un scurt articol informativ despre irigații. Care sunt sistemele folosite și de ce unii renunță la apa curentă pentru a folosi pompe submersibile, veți afla în următoarele rânduri.

Prima regulă în agricultură e că dacă vrei să ți se facă recolta, trebuie să fie udată. Ideal ar fi să plouă, la intervale regulate și să fie și zile însorite, fără umiditate, pentru a nu apărea ciuperci. Însă cum ploile sunt din ce în ce mai rare în țara noastră, datorită schimbărilor climaterice globale, determinate de încălzirea globală, oamenii trebuie să se adapteze și să substituie ploile care lipsesc cu apă.

Încă din vremurile grădinilor suspendate din Babilon se vorbește de existența unor sisteme de pompare a apei, cu care oamenii irigau plantele. Se crede că atunci ar fi apărut prima pompă pe bază de șurub. Pe scurt, un șurub se învârte într-un cilindru, ridicând apa. Pe acest principiu funcționează pompele submersibile din zilele noastre.

miercuri, 14 august 2013

A dansa sau a nu dansa? aceasta e-ntrebarea.

Niciodată nu mi-a plăcut să dansez. Asta pentru că nu știu să fac asta. Nu am învățat de mic, nu m-a atras acest sport,  motiv pentru care îl evit.

Nu pot spune că nu e și un fel de trăsătură de familie, având în vedere că la mine în neam, dansul nu e ceva la ordinea zilei. La nunți și la alte evenimente, singura persoană care are ceva talent în dănțuiri e mama. Restul suntem genul de persoane care preferă să stea pe margine și să admire. Și sunt unele ocazii când ai ce admira, pe bună dreptate.

Dar nu despre ce admir eu o să vă zic. Ci despre dans. Acel ansamblu de mișcări ritmice ale corpului omenesc, dirijate de muzica ce cântă în fundal. Acea transpunere a notelor muzicale, pe rând, din scris în muzică și apoi în mișcări corporale. Mă rog, pe undeva pe traseul ăsta eu mă rătăcesc mereu. Cumva, talentul sare peste mine în acest domeniu.

marți, 6 august 2013

Politia Romana face actiuni BigBrother

O să fiu succint, nu de alta, dar mâine iar mă așteaptă o zi plină de muncă pe meleagurile corporatiste. O să spun vreo două cuvinte despre o știre pe care am văzut-o zilele trecute la televizor. Despre cât de eficientă și grozavă e Poliția Rutieră Română.

Știrea spunea că Poliția a dat nu știu câte amenzi și a luat o grămadă de permise folosind o metodă nouă: o mașină nemarcată filma contravenienții iar apoi o motocicletă de poliție completa formele legale. Iar mesajul care se vrea a fi transmis ar fi acela că Poliția e printre noi chiar și atunci când nu o vedem.