Sinucideri

Nu vroiam să abordez acest subiect delicat, dar având în vedere amploarea pe care a căpătat-o (a ajuns până la bloggerii olteni) trebuie să-mi exprim și yo punctul de vedere.

           Nu sunt de acord cu mediatizarea sinuciderilor. Pentru simplul fapt că "subiectul" reportajului nu și-a dat acordul. În al 2lea rând, mediatizarea unor astfel de cazuri, care sunt relativ izolate, duc la copierea gestului și de alte persoane, care suferă de o depresie, dar fie nu s-au gândit la o asemenea finalitate, fie nu au avut curajul până nu au văzut respectivul reportaj.
          Nu înțeleg cum funcționează CNAul în cazul acesta. Ai voie să faci reportaje despre sinucideri, dar nu ai voie să ai alte lucruri în program care ar putea afecta creșterea și dezvoltarea persoanelor.
       
          Persoanele care recurg la astfel de metode, sunt bolnave. E stupid să-ți pui punct vieții doar pentru că ți s-a întâmplat un pocinog, fie el cât de mare. Mâine e o nouă zi, poți face ceva să îndrepți acea nefericire. Suicidul este calea ușoară de a rezolva. Ușoară, lașă și egoistă. E dovadă de lașitate să renunți la lupta cu viața și e egoism să nu te gândești la toți cei care țin la tine și care vor suferi după ce tu faci un astfel de gest. Și la rușinea pe care o vor suferi ei când lumea îi va privi ciudat că au avut aprope un sinucigaș. Și la vinovăția pe care o vor simți gândindu-se că poate ar fi putut face ceva să te împiedice de la un astfel de gest, dar nu au făcut-o. A, da... si e un gest stupid. Adică renunți la viață pentru că e greu, cu toate că nu știi ce se întâmplă după.
Și nu abordez aici vreo teorie religioasă de genul: suicidul e cel mai mare păcat și o să ajungi direct în iad (do not pass go, do not collect 200$)*. Astea-s aberații. La fel ca aceea cu: D-zeu ți-a dat viața și nu ai voie să-i pui capăt. Sincer? Păi parcă Biblia zicea ceva de genul că fiecare e stăpân pe viața lui..... anyway, too much religion.
         
             Cât despre ce povestește antevorbitorul meu în cele 2 articole (1 & 2) cum că nu e corect și moral să cheltui bani cu persoanele care nu mai vor să trăiască, nu sunt în totalitate de acord. Trebuie ajutate, dar având în vedere gravitatea stării lor psihice, consider că este nevoie de un "medicament" la fel de puternic. Ceva gen SAW** (toate părțile). Ar fi un tratament mai puțin costisitor și de mai scurtă durată decât unul normal. Dacă nu mă înșeală cunoștințele ( și dacă e așa, rog pe cineva cu cunoștințe în psihologie să mă corecteze printrun comentariu) acest procedeu s-ar numi psihologie neconvențională.
În orice caz, mediatizarea acestor cazuri nu are o finalitate pozitivă. Decât dacă ne referim aici doar la vedetele care-și vând mai bine albumele după moarte. Pe bune? Chiar se merită?
Și acest fenomen de creștere a vânzărilor cu ce te mai ajută după ce ești mort? Chiar dacă te-ai numit Michael Jackson, Amy Whinehouse, Mădălina Manole, Mălina Olinescu... sau altfel... o să fie ca-n melodia aceea, Numele tău, e scris pe cavou (sau era cadou?)
         Și cu oamenii simpli care se sinucid cum rămâne? Zilnic se spânzură/otrăvesc/(altă metodă de sinucidere) mii de oameni (sursă). De ce oamenii simpli (muritorii de rând :)) ) nu lasă nimic de vândut în urmă?
          Propun ca cei care vor să se sinucidă să înregistreze acest lucru. Dacă nu ai o cameră și vrei să recurgi la acest gest, contactează-mă și te ajut. Îți asigur și impresariat, voi vinde reportajul la OTV.. să vezi acolo mediatizare... Și nu îți iau decât 10% din câștig + taxe (transport, impozite). Aștept persoane interesate.





*- replică din Monopoly
**- serie de 6 filme în care personajul principal îi "învață" pe alții să prețuiască viața, el fiind grav bolnav. Recomand.