A Festival Like a Holiday

Întotdeauna mi-a plăcut Orange. Are servicii bune, nu (prea) am avut probleme, reclamele sunt foarte mişto, sunt parteneri la cele mai tari evenimente şi... organizează cele mai tari concerte! În această categorie intră SummerWell, ajuns la a doua ediţie şi care se bucură  de o popularitate ridicată, datorită locaţiei (Domeniul Stirbei, Buftea), a organizării şi, evident, a trupelor alese pe sprânceană. Două zile cu muzică foarte bună!

Ieri a fost prima zi a festivalului şi deşi nu prea a fost de vară, nu mi-a stricat cu nimic buna dispoziţie. Organizatorii au asigurat transportul, o linie specială de Ratb a fost pusă la dispoziţie, care a plecat de la Piaţa Victoriei şi a mers neîntrerupt până în Buftea. Preţul unui bilet dus-întors a fost de 8 lei şi 1,6 lei pt cartela. Autobuzele veneau la un interval de 15-20 de minute, iar numărul de călători nu depăşea numărul scaunelor, deci a fost o cursă plăcută. Mai puţin la întoarcere.

Locaţia era foarte frumoasă şi totul bine aranjat. Pentru a a putea consuma mâncare şi băutură trebuiau cumpărate jetoane. Cam scumpe, preţul unui jeton fiind  6 lei. Aveau două zone de food court, unde gaseai o gamă  de mâncăruri, inclusiv mâncare gătită, deci nu neapărat fast food. În celălalt food court era grătar, însă acolo nu am mai mers. Mi-am lut un sendviş foarte bun, cu vită, legume şi sos de iaurt, plus un pahar de vin. Două jetoane. Faţă în faţă cu scena mai era un cort mare, alb, unde mi-am făcut un super-tatuaj cu numele festivalului şi care încă mai rezistă. Am inspectat şi audienţa, hipsteri peste hipsteri. De toate vârstele. Erau şi unii wannabe care se dădeau în spectacol. Ce am mai observat, oameni care se credeau foarte cool, dar dansau ca nişte retardaţi. Am stat aproape tot timpul lângă scenă, nici nu m-am mai dus la toaletă.
Porţile festivalului s-au deschis la ora 3, însă la 5 şi 15 era programată prima trupă. Au început la fix. Băieţii de la Citizens au fost buni, însă au fost primii şi lumea nu prea se adunase la ora aia. Fie nu ajunseseră, fie îşi făceau plinul cu băutură. Nu mai acultasem trupa înainte, dar mi-au plăcut melodiile lor. Ce mi-a plăcut şi mai mult a fost faptul că au venit în public după concert, iar eu am stat chiar în spatele lor. Au făcut  foarte multe poze cu doritorii. De menţionat, solistul era foarte hot. British, of course.


Wolfgang au fost următorii. Nu m-au impresionat. Nu mai ţin minte nimic din timpul concertului lor.

Atmosfera a devenit mai energică la a treia trupă. The Asteroids Galaxy Tour. Au cântat foarte bine live, iar solista era super simpatică şi plină de viaţă. A interacţionat cu publicul şi ne-a spus un Mulţumesc impecabil!   Şi băutorii de bere, precum autorul acestui blog, trebuie să ştie reclama asta de la Heineken. Eh, melodia este a lor.

Ajungem la Patrick Wolf. Omul ăsta e criminal. A urcat pe scenă acoperit de o mantie şi s-a dezvelit ca o mare divă. Machiat, cu pantaloni strâmţi, un top sclipicios, era mort de beat. Asta a fost prima impresie. Treptat, am ajuns la concluzia că e doar carismatic de gay.  Îşi dădea părul pe spate şi se unduia lasciv. A fost foarte haios, a cântat mişto, deşi la un moment dat a uitat versurile unei melodii. După câteva încercări, ne-a zis Sorry, i can't do it. Nu aveai cum să te superi pe el. Ne-a dedicat special o melodie, Bitten, pentru că na, avem Transilvania. Dintre toţi artiştii, el a interacţionat cel mai mult cu publicul. Ne-a cucerit pe toţi.

Laaaast, but not least, HURTS. Cap de afiş, pentru a doua oară în România (eu i-am mai văzut, hihi) în concert şi a patra lor vizită aici, întrucât au filmat 2 videoclipuri la noi. Asta şi asta. În ambele apare  Laura Cosoi. Eu am început să-i ascult din octombrie 2010, m-au cucerit din prima, mai ales solistul. De fapt,  au cucerit pe toată lumea cu melodia lor Wonderful life.  Scena a fost special amenajata pentru ei, au avut multe lumini, super echipament, instrumente, dansatoare (care şi-au schimbat de vreo 2-3 costumaţiile). Au intrat la 22:45. Publicul era extaziat. Amândoi (Theo si Adam) au fost fermecători, dar privirea mea a stat numai la Theo. Au avut acelaşi repertoriu de la primul concert, începând cu  Silver lining şi sfârşind cu Better than love. Theo a trecut iar prin mai multe ipostaze artistice, suferea, era senzual şi mai ales... nervos, a dat cu microfonul de pământ de vreo câteva ori. Am stat aproape de scenă şi nu l-am scăpat din ochi. Numai la el mă uitam. Ca şi anul trecut, au oferit trandafiri albi, pe care Theo ii arunca în public. Stiu că a sărutat un trandafir şi m-am rugat tare tare să-l prind. Din păcate, n-am avut noroc. Am cântat fiecare vers, am aplaudat şi am imprimat fiecare mişcare pe retină. Băieţii ăştia iubesc România şi sigur se vor mai întoarce. Eu voi fi prezentă şi atunci. Să-mi declar dragostea.

Am plecat la 12. De data aceasta, a fost buluc mare. Ne-am înghesuit să prindem autobuzele şi d-abia pe al treilea venit l-am luat. Am mers încet, înghesuiţi şi într-o oră am ajuns la Victoriei. Eram frântă de oboseală, am stat 9 ore în picioare, mi-era sete, foame şi aveam dureri de spate, de picioare şi de cap. Plus, eram plină de noroi pe pantaloni şi converşi. Chiar şi aşa, mi-am văzut trupa preferată. În limbaj de 9gag, traducerea ar fi asta : Doesn't matter, had sex.

Şi o veste trăznită ni s-a dat astăzi. A doua zi a festivalului a fost anulată din cauza ploii, deoarece terenul devenise nesigur. Lumea s-a revoltat, întrucât era programată încă o trupă ce era cap de afiş, The Stone Roses. Pentru mine nu prea contează, ce am vrut să văd, am văzut ieri. Şi voi mai primi şi restul de bani.

În încheiere las o super melodie. It's such a wonderful life!

Pentru cei care vor sa vada poze de la festival, aveti acest link.