Spectacol in RATB

Azi mi-am început ziua cu un apel disperat din partea unei amice care avea nevoie de ajutor. După ce am rezolvat această situație m-am urcat în RATB să merg către casă. Neștiind ce spectacol urma să înceapă acolo.
Pe linia in 331, la stația de la ASE au urcat 2 controlori. Doi, că doar știe toată lumea că sunt ca-n bancurile cu milițieni. Am zis milițieni, nu polițiști (n. red. : umblă doi pentru că unul știe să scrie și unul să citească).
Autobuzul de abia plecase așa că nu era foarte plin, motiv pentru care au putut termina verificarea foarte repede. Și au ajuns la domnița de lângă mine. O domnișoară de vreo 26 ani cu un baticuț pe cap. Avea aspect de musulmancă.

Îi arată nea’ caisă legitimația lui fără a spune ceva. Că doar cu toți știm de ce o arată. Tânăra se uită cu dispreț la el și nu zice nimic. Apoi întoarce privirea. Controlorul se enervează și îi spune:
- Biletul sau abonamentul, vă rog!
- Nu înțeleg română. spune ea pe o română stricată, întorcându-se cu aceeași detașare.
- Ticket, please. zise el mândru că poate folosi engleza învățată în filmele cu Van Damme.

Începe ea să caute în geanta tradițional feminină, plină cu de toate. Scoate portofelul, îl deschide și scoate o cartelă de metrou pe care o înmânează controlorului.

- Not good. Ticket for bus. spune acesta cu un zâmbet de satisfacție.
Mai răscolește ea prin portofel speriată. Controlorului i se prelungește zâmbetul.
- Hai mai repede, te rog. spune acesta.
- I am turkish, i don’t understand. zise ea speriată, căutând în portofel.
- Turkish pe naiba, am văzut că ai buletin românesc. spune el cu superioritate.
Ea îi înmânează un card RATB. Nevalidat.
- Fifty RON amendă. Nu ai validat. Spune cu satisfacție uitându-se către colegul care i se alăturase.
- What? What RON? I don’t understand. What money? se agită ea ca înconjurată de lupi.
- Dă-mi voie să-i traduc eu cu telefonul, am Google Translate și știe turcă. mă bag eu în discuție fiind acolo lângă.
- Ce turcă? E româncă, face pe proasta. Uite aici. O cheamă Bianca Ioana. Ăsta-i nume turcesc? îmi spune el arătându-mi cardul ei de RATB pe care-l ținea în mână. Fifty RON, hai, mai repede că n-am timp.
- What money? Police!
Îi arăt domnișoarei că nu a avut card, tradus în turcă. Că d-aia e smartphone că știe mai multe limbi ca mine. Se uită și apoi vrea să se ridice.
- Nu pleci nicăieri Bianca. Fifty RON. Hai.
- But... Perla... i get off... Police!
- Niciun Police, nicio Perla. Stai aici până la capăt dacă nu plătești. Și la capăt mergem la poliție.

Se mai agită ea pe acolo, dar vede că n-are scăpare fiind înconjurată de doi controlori vigilenți și de încă vreo 6 călători care nu se puteau opri din râs. Zic să-i fac fetei hatârul și-i traduc: N-ai avut card valid, trebuie sa plătești amendă. Se uită la telefon și scoate din portofel o bancnotă de 10 lei.

Pe controlor îl bufnește râsul. Se întoarce către public:
- Vă vine să credeți? Fifty Bianca. Te iertam dacă nu mă mințeai în halul ăsta.
Ea în continuare agitată scoate 50lei pe care-i înmânează omului. Acesta îi validează un cartonaș roșu (card de suprataxă). Și apoi coboară. Deja ajunsesem la Aviatorilor. Două stații după Perla. Ea coboară după el și începe să strige:
- Police! My money!
Se sesizează câțiva cetățeni din stație dar sunt liniștiți de călătorii care asistaseră la spectacol.
- E, atunci așa-ți trebuie! exclamă unul către ea, care deja traversase strada văzând că nu poate păcăli pe nimeni.


Cam cat de nesimțit să fii să faci așa circ?