Natura sau 2.0 ?

Iar am început să mă transform în om, și să devin din ce în ce mai puțin blogger.

Dar am avut o scuză (teoretic încă o am). Am examene. Trebuie să-mi concentrez atenția către acele materii care nu au beneficiat de suficientă atenție din partea mea la momentul respectiv. E ciudat cum funcționează karma, nu?

Și unde mai pui că e și vremea asta de-ți vine să stai numai prin parcuri. Printre pomii înfloriți, printre razele calde ale soarelui, printre mugurii plantelor. Îmi vine să-mi închid laptopul și să merg afară doar când mă gândesc la chestiile astea.

Săptămâna asta, din cauza examenelor dificile am renunțat la viața de blogger, la vizionări de filme și la tot. Dar promit că revin în online. Știți vorba aia, cu o floare nu se face primăvară. La fel nu mă las nici eu de blogging așa ușor.

Îmi place mie natura, dar nu renunț la online. O să-mi fac un duș rece să-mi revină mintea la 2.0 . Teoretic aș putea prinde o repriză de ploaie, că văd că avem parte de ele  zilnic. Însă am văzut pe un site niște cabine de dus de calitate de toată frumusețea. Doar una d-aia ar putea să mă facă să renunț la natură.

Adică și după ce stai prin natură, fie că te ocupi cu agricultura, cu plantat flori, cu cules floricele, mers prin pădure, sau orice, tot în duș ajungi. Și apoi tot în pat, seara. Așa mă gândesc și eu de ce să lipsească lumea virtuală din acest circuit.

Cum există acel circuit al apei în natură, în care apa din mări și oceane se vaporizează, ajunge în nori, de unde prin intermediul condensării ajunge să se transforme într-o ploaie (sau ninsoare, în funcție de anotimp) și să ajungă sub formă de apă din nou, pe pământ. Să se strângă în baraje, de unde să fie pompată prin vaste tubulaturi către casele noastre doar pentru ca noi să ne putem bucura de comfortul de a avea apă curentă. Să putem să deschidem robinetul și să curgă un pârâu în propria noastră chiuvetă.

Sau să ne bucurăm de o ploaie de vară în intimitatea propriei cabine de duș. Dar asta doar așa, ca un mic  adaos la clasicul circuit al apei, pentru că în realitate, apa se va scurge și-și va relua circuitul său natural.

Toate tentativele oamenilor de a copia măiestria naturii se apropie însă nu pot fi niciodată de aceeași grandoare. Natura are întotdeauna ceva în plus, iar atunci când credem că am copiat perfect totul, apare acel mic detaliu care face diferența dintre un tabalou pictat de Picasso și o replică perfectă: originalitatea. Natura a fost prima, tot ce a creat ea e original.

Gata, revin la natură puțin. Mă întorc în online mai târziu, ori cu ceva informații atomice despre coreenii care vor să dea cu bomba luni, că nu știu ce sărbătoare ar fi, ori cu alte detalii despre ceva mai apropiat de noi. Nu de alta, dar rachetele lor nu sunt îndreptate către noi.