Gata, a sosit timpul să scriu și de recordul mondial de marți. Știu că a trecut ceva vreme, dar am avut alte treburi de rezolvat și am cam neglijat blogul.
Duminica trecută m-a sunat o prietenă (dacă vrea să-i spun numele aici poate să mă anunțe) să mă întrebe dacă o să particip la chestia asta. Și după ce am aflat mai multe m-am hotărât să particip, oricum nu aveam nimic mai bun de făcut. Și după ce am făcut un sondaj printre prieteni, singurul care a vrut să meargă a fost Bogdan (fratemiu).
S-a făcut marți, am plecat către stadion (Dinamo, că acolo era evenimentul), am schimbat 2 RATBuri și până la urmă am mers pe jos o bucată de drum, pt că era mai rapid (trafic de București). Acolo am aflat că ne trebuie un coordonator (cineva de la ambulanță, toți aveau niște veste specifice, ușor de observat). O drăguță domnișoară mi-a furat privirea, și, după ce i-am spus că avem nevoie de un coordonator a fost de acord
să ne ia sub aripa ei protectoare (întâmplător îl și cunoștea pe Bogdan). Am intrat pe stadion, ne-am ocupat locurile menționate pe bilet și am așteptat să înceapă. După vreo oră de așteptat, a a apărut
Cabral și a spus că are nevoie de cineva care să cânte imnul. A selectat-o pe verișoara unei amice și i-a dat microfonul. După ce a cântat câteva versuri tot stadionul a început să cânte (ca să o acopere ;) ), oricum per total a fost frumos. Apoi, pe tabela de marcaj a rulat un clip educativ cu o doamnă de la ambulață (care ar fi organizat acest eveniment sau ceva) în care ni se explicau pașii de urmat pentru acordarea primului ajutor. După clip, am avut vreo 30minute în care a trebuit să punem în practică ce am văzut în clip.
Și așa am ajuns pentru a 2a oară în Cartea Recordurilor.
O să mai revin cu poze, după data de 4august, când băiatul care mi-a promis poze (yo lăsasem aparatul acasă, de lene) se întoarce din concediu (or something like that).
Pozele de mai jos sunt făcute de mine cu tel..
Tribuna înainte de început
Terenul de fotbal (pt microbiști)
Tot tribuna, tot înainte
Poliția era cu noi
Acolo in mijloc, era "scena" unde stăteau VIPurile
Mare, negru, și cu tricou alb, gazda noastră, CABRAL (aplauze)
Tot Cabral (ma rog, cand el e in poza, restul nu conteaza :P)
Domnisoara coordonatoare ne explica.
"victima" noastră. A murit in drum spre spital
Menționez că la acest eveniment, niciun manechin nu a fost maltratat/agresat de niciunul din cei 10 din echipa mea. Restul... e cancan :)
