Neighbours from hell

Titlul întreg ar trebui să fie neighbours from hell sau cum poate cineva să-ți strice concediul. Dar era prea lung și persoanele nesimțiții despre care voi scrie nu merită un titlu așa pompos.

Prima parte a titlului vine de la o serie de două jocuri pe calculator în care scopul era acela de a-ți teroriza vecinul. Se pare că oamenii care n-au calculator, fac asta în realitate.

Am stat să mă gândesc vreo 20minute înainte să scriu acest articol dacă să scriu pe blog, să sun la poliție, sau să merg pur și simplu să iau un par și să încep să bat la ei până își dau seama că e totuși ora 6.

După cum știți, nu sunt o fire violentă și nu mă enervez ușor, dar aceste specimene au reușit să mă scoată din sărite și pentru binele lor o să încerc să evit orice contact, măcar până mâine când plec înapoi la București.




Acum, să vă explic și vouă, cu subiect și predicat despre ce e vorba. La mine la Drajna de Jos, de altfel o comună liniștită, cu lume prietenoasă, pe str. Sf Andrei la nr 15-17 locuiesc vecinii mei, fam. Potoșcă. Chiar dacă de obicei nu dau nume, acum vreau să-i fac vedete, nivelul lor de nesimțire fiind demn de un record Guinness. Le-aș pune și o poză, dar momentan nu am și este periculos pentru ei să merg acum să le fac una. Acești vecini au început de anul trecut să mă terorizeze prin cumpărarea unor gâște. Da, păsările acele aparent infonsive, dacă sunt ținute întrun mediu propice (anume știut doar de ei) pot face extrem de mare gălăgie noaptea. Mă rog, ele fac zgomot și ziua, dar trecem cu vederea acest aspect. Pe lângă această gălăgie, mai există și mizerie, când 15 păsări sunt plantate exact lângă gardul tău, care este făcut din lemn și prin care pot trece foarte ușor fulgii de la aparent nevinovatele înaripate.

Le-am adus la cunoștință vecinilor de deranjul pe care îl provoacă, sugerându-le să ia oarece măsuri, măcar în weekend când venim noi aici. Mi-am răcit gura de pomană.

Mi-am spus că asta e, trebuie să mă obișnuiesc cu nivelul lor de prostie și că răbdarea mea poate fi mai mare decât nesimțirea lor, mai ales că în ultima perioadă am început să vin destul de rar pe aici, din cauza jobului.

Azi, la ora 6 și vreo 17 minute, am clacat. Au adăugat picătura care a umplut paharul. Au adus un nene cu o motocoasă să cosească. Ca să vă faceți o idee, acea motocoasă sună aproape ca o drujbă, dar sunetul nu este regulat iar folosirea ei, lângă o persoană care încearcă să doarmă, poate avea efecte secundare, ca apariția acestui articol. Imaginați-vă ce plăcere profundă am simțit yo când dormind liniștit, cu geamul deschis, ca să intre aerul de munte în cameră, sunt trezit de un motor în 2 timpi. La început, am avut impresia că taie lemne sau ceva. Și că ar fi mai târziu, și că nu m-am trezit yo din varii motive, cum ar fi că sunt în concediu. Efectiv nu mi-a venit să cred când am văzut că e ora 6. A trebuit să mă uit și la ceasul de la telefon pentru a verifica dacă chiar ceasul acela indică ora corectă. Din nefericire, o indica.

Așa că, în loc să fiu liniștit și să mă odihnesc, în ultima zi de concediu petrecută aici, stau și scriu pe blog la 6 dimineața, ca să nu ies afară să fac victime.

De ce nu am chemat Poliția? Pentru că nici nu știu dacă era cineva la ora respectivă la post și pentru că sunt prea adormit/obosit/nervos să-mi petrec timpul completând declarații. Prefer să scriu aici până mă mai liniștesc și să sper că până vin data viitoare, un avion de mici dimensiuni se va prăbuși peste casa lor. Sau orice alt eveniment fortuit care mă poate scăpa de ei.

Voi aveți vecini nesimțimțiți? Cum procedați?