Criză de joburi

A trecut o lună de când am decis să termin colaborarea cu SUA și să revin la un job în România. Sau mă rog, la un program mai românesc.

Pe scurt mă săturasem să lucrez doar noaptea, să lucrez și în weekenduri. Așa că mi-am luat la revedere de la CGS și am plecat. Faptul că am avut și eu sărbători liniștite a fost un bonus pe care mi l-am oferit.

Te-ai gândi că o persoană cu studii superioare și cu o experiență de 13 luni într-o multinațională unde a vorbit zi de zi noapte de noapte numai limba engleză nu ar avea o problemă în a găsi un loc de muncă. Și eu m-am gândit la fel. Și am început să caut. Și la căutari găsești tot felul de joburi. Gasesti locuri de muncă Pitești, Brasov, Timișoara, București, etc.. M-am interesat chiar și de locuri de muncă în străinătate. Am aplicat, dar nimeni nu m-a sunat.

Că sunt puține locuri și mulți candidați înțeleg, dar chiar așa să se oprească la primul întâlnit? Să nu caute și ei până ajung la mine? J Am trimis CV-uri în stânga și-n dreapta,  am făcut chiar public CV-ul pe un site cu mult trafic. Poate e cineva interesat de aptitudinile mele. Tot fără rezultat. Telefoanele îmi sunt deschise tot timpul, mailul îl citesc în timp real, dar nicio veste.

Chiar așa de mare să fie criza locurilor de muncă în România? Sau sunt eu supra calificat și de aia nu o vrea lumea să mă angajeze? Măcar să-mi spună cineva, să mai șterg lucruri din CV. Eventual angajatorul respectiv să-mi spună și ce să scot, să nu cumva să șterg ceva relevant.

Între timp, mai îmi exprim din nou dorința de a găsi un job pentru a face ceva mai constructiv cu timpul meu.  Dau o bere cui mă angajează. J