Usa, centrul atentiei

Intre interior și exterior va exista întotdeauna o delimitare. De obicei va fi o ușă.

Se spune că atunci când ți se închide o ușă, o alta ți se deschide. Cine spune asta? Toată lumea. De ce spune lumea asta? Nu sunt sigur.

Unii susțin că această vorbă ar fi apărut întâmplător într-o casă amărâtă din mediul rural. De ce mediul rural? Pentru că acest lucru se întâmpla pe vremea când mediul urban nu apăruse. De abia se inventase versiunea a doua de ușă, prima fiind cea de piatră.  Iar acestea noi aveau o problemă, nu prea stăteau închise, neavând broaște. Și când închideai o ușă, se făcea curent și cealaltă se deshidea. Da, pe vremea aceea aveau camere cu două uși. Una pentru intrare și una pentru ieșire. Apoi a mai evoluat inteligența umană.

Și-au dat la un momentdat seama că strămoșii lor nu erau foarte deștepți așa că s-au gândit să transforme vorba aceea în ceva pozitiv, metaforic, încurajator. Așa că acum e ceva de bine,  chiar dacă inițial așa râdeau oamenii uni de alții.

Acum lumea ia vorba doar la sensul figurat, în special pentru că nu mai există problemele tehnice de altă dată. Chiar dacă sunt foarte diferite de la model la model și avem o gamă foarte variată, toate ușile stau acum închise. Și de ce zic de model? N-ați observat că avem un tip de uși de interior în București și alt tip de uși de interior în Cluj, de exemplu? Nu e doar o chestiune de preferințe de design, ține și de tradiție.

Cum hainele pe vremuri aveau diferite modele în funcție de regiunea în care erau tricotate (vorbesc la trecut pentru că acum nu prea se mai fac haine în casă), așa se întâmplă și cu elementele arhitectonice și chiar cu tâmplăria caselor. Cum avem acele porți maramureșene, doar într-o zonă restrânsă, așa diferă și modelul ușilor.

Și chiar dacă modelul diferă de la casă la casă (pe principiul câte bordeie, atâtea obicee), simbolistica vorbei rămâne aceeași.