Frica nu te omoară, ci uneori chiar te eliberează

Dintre toate sentimentele si senzatiile umane, frica este probabil una dintre cele mai complexe trairi. Are legatura cu instinctul de conservare si supravietuire al omului, nevoie aflata la baza piramidei lui Abraham Maslow. Frica a fost acolo inca din cele mai vechi timpuri, ea a fost cea care l-a impiedicat pe om sa se arunce direct in gura leului sau intre  copitele bizonilor, atunci cand se ducea la vanatoare. Dar tot ea l-a impiedicat uneori, constient sau inconstient, sa-si infrunte si sa-si depaseasca limitele.

Partea buna este ca, in timp, omul a invatat sa o controleze. A inteles ca frica de multe ori nu este rationala, ci are legatura cu niste instincte atavice. Si ca ea poate fi controlata. A-ti controla constient fricile si a evolua, asta este intr-adevar o caracteristica a unui om superior.

Frica imbraca multe forme si poate fi regasita peste tot. Incepand cu frica de animale salbatice, in definitiv frica de moarte, care a asigurat supravietuirea omului preistoric, si pana la frici mult mai evoluate, ale omului modern, frica este legata indisolubil de evolutia omului. In ziua de astazi frica imbraca forme mult mai elegante si mai evoluate - asa-numitele "frici sociale": frica de esec, frica de a nu fi acceptat de o comunitate, frica de a vorbi in public. Si pe partea afectiva se manifesta astfel de frici. Asa este frica de afectiune, frica de contact fizic sau frica de a fi dezamagit. Si toate aceste frici se pot controla. Pentru ca da, mintea umana este cea care controleaza totul.

Fara sa fiu neaparat un mare fan al SF-ului imi aduc aminte de un pasaj din emblematica DUNE a lui Frank Herbert, si anume Litania impotriva fricii: "Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.". Aceasta incantatie avea darul de a controla frica si de a ajuta gandirea limpede. Pentru ca asa este, frica odata controlata lasa locul adrenalinei si concentrarii maxime. Iar aceasta aduce marile succese si depasirea limitelor. Iar aceste limite de multe ori se afla doar in mintea noastra si depinde numai de noi sa le depasim.

E adevarat insa ca acest lucru este greu, foarte greu chiar de facut de unul singur. Un om cu adevarat fricos nu prea reuseste singur sa gaseasca resursele pentru a-si invinge frica pe care, uneori, nici macar nu o constientizeaza. Iar acest lucru in zilele noaste se face ori ajutat de un psiholog, ori cu ajutorul celor care sunt aproape: prietenii sau familia. Si acesta este rolul comunitatii: sa atraga atentia asupra unei probleme a unui individ, pe care probabil nici el nu o poate constientiza, si sa il ajute sa o accepte si sa o depaseasca. Aici intr-adevar avem nevoie de prieteni, de cei carora le pasa de noi, pentru ca acceptarea si depasirea limitelor se face cel mai usor cand esti intr-o comunitate, alaturi de oameni care sa te ajute sa te dezvolti. Si asta e exact ceea ce Komunomo si-a propus sa faca.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014