Era seară când, după mai multe sticle de votca, unul dintre ruși vine cu o idee de asasinare a împăratului francez. Și cum aburii alcoolului erau puternici și era bine la birt, s-a gândit s-o scrie pe hârtie și să bea în continuare. Așa s-a aflat această poveste.
Se spune că rusul nostru, Serghei, avea de gând să o trimită pe frumoasa lui soră, Natasha, să-l cucerească pe Napoleon. Dar cum ei erau oameni simpli din popor, Bonaparte nu s-ar fi uitat la ea. Așa că au hotărât să meargă la curtea regală și să expună această idee țarului. Și cum era foarte greu să treci de imensa armată a lui Napoleon, rușii au fost de acord s-o pregătească pe Natasha.
După luni bune de antrenament ca-n filmele actuale cu prințese (Princess training program), tânăra rusoaică arăta și se comporta de parcă neamul ei până la maimuță fusese de viță nobilă. Acum rămânea problema trecerii de armata franceză.
Așa s-a hotărât să i se construiască un conac la Smolensk și să se lase capturată. Și cum rușii erau harnici, au reușit să construiască respectivul conac în doar o lună. Locația fusese strategic aleasă pentru a fi în calea francezilor, și chiar se știa că Napoleon însuși va trece pe acolo.
Au trecut nopțile, au trecut zilele și Marea Armată a venit. Și exact cum plănuiseră rușii, Napoleon a decis s-o captureze pe frumoasa Natasha și s-o trimită în Franța, la Versaiiles. Dar el nu a putut sta departe de ea și a însoțit-o. Dar din umbră. Se gândea că ceva ar putea fi suspect.
Cum el era un mare strateg a pus la cale un plan. Și a dat de veste la curte că se va întoarce cu viitoarea lui mireasă. Și s-a pregătit curtea pentru o nuntă ca-n povești, cu bogăție cum nu mai văzuse Franța de multă vreme, din cauza războaielor prelungite.
Când trăsura a ajuns la Versaiiles, Napoleon a așteptat-o pe Natasha să coboare și i-a spus că tot drumul s-a gândit la ea și că o vrea alături pentru întreaga viață. Și i-a oferit un inel de aur cât o piulița de la roata de TIR: Tânăra rusoaică a fost surprinsă de atâta bogăție, ea fiind o fată simplă, din popor, și i-a spus împăratului că vrea un răgaz să se gândească, fiind obosită de lungul drum și de gropile din România, căci pe acolo era drumul care lega Rusia de Franța. Pe vremea aceea era un fel de autostradă în spațiul carpato danubiano pontic, dar era plină de gropi că săpau hoții în ea crezând că o comoară dacică e ascunsă sub ea.
Revenind la povestea noastră de dragoste, legenda spune că surprinderea a fost atât de mare încât Natasha s-a dus în camera ei, a scris o scrisoare de adio și s-a otrăvit cu verde de Paris (că doar era în Franța, nu?).
Văzând că nu mai iese din cameră, Napoleon s-a dus să vadă ce s-a întâmplat și a găsit-o rece cu scrisoarea la piept. Și scria așa:
Mărite împarat,
Din Smolensk pân' aici,
M-am tot gândit la tine,
Dar lama de la brici
Nu o aveam la mine.
Căci să te omor aveam de gând,
În Rusia, la crâșmă bând.
Dar văzând bogăția ce ai pregătit,
Tristețea m-a lovit subit,
Și m-am gândit că fiecare om, în viață,
Ajunge la un moment dat în ceață.
Am crezut că sunt o criminală,
Însă nu pot fi așa barbară.
Așa că-mi iau viața acum,
Că sunt la sfârșit de drum.
Dacă soție tu vrei,
Alta trebuie să iei.
Cu dragoste,
Natasha.
Și marele inel pe care ea-l primise a fost purtat de Napoleon până la moartea sa. Așa a apărut ghiulul.
Acest articol nu reflectă realitatea și a fost scris pentru SuperBlog 2012. Nu va fi considerat ca fapt istoric și va fi folosit doar în scop de amuzament.
:)))))))))))
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a placut.
Ștergere