Săptămâna trecută, prietenul meu Claudiu a
devenit tătic. Un motiv de extremă fericire, având în vedere că micuța Olivia
este primul lui copil (mă rog, așa știu eu J ).
Însă, această naștere m-a pus serios pe
gânduri. Având în vedere sincronizarea cu împlinirea a un sfert de secol viață,
m-a lovit o oarece stare care m-a pus pe gânduri. Prietenii mei, de vârstă cu
mine, au început să se căsătorească și chiar să aibă copii. Iar eu, încă nu
mi-am găsit Ileana Cosânzeana. Bine, nu mă grăbesc, dar mă gândeam la lucrurile
astea.
În primul rând că nu sunt pregătit moral să
fiu soț. Poate când voi cunoaște fata potrivită îmi voi schimba această părere.
Și în al doilea rând nu cred că e un gest responsabil să faci un asemenea pas,
doar ghidat de vârstă, fără a avea o carieră sau ceva cu care să susții
respectiva familie, nou creată.
Cât despre copil.... anunț orice domnișoară
care-mi vrea moștenitori, că nu am gânduri de procreere la această vârstă. Din
considerente ce țin și de motivele de mai sus, dar și de faptul că nu am
răbdarea necesară pentru a acorda atenția necesară unui nou-născut, nu am
gânduri de înmulțire, momentan. Las treaba cu perpetuarea speciei pe seama
altora, care sunt mai curajoși în acest aspect.
Asta nu mă oprește să le atrag atenția
amicilor mei cu spirit de dezvoltare familială că un copil mic presupune oarece
costuri. Asta așa, doar pentru a lua aminte, să nu se lase purtați de val și de
drăgălășenia progeniturilor. Un copil mic are nevoie de îngrijire specială, de
hrană specială, și de scutece. Și de tot felul de lucruri speciale. Mă uitam la
nichiduta si patuturile de copii ce varietate de pătuțuri există. Ca să nu
vorbim de jucării. Și cu toate că aceste prețuri sunt oarecum rezonabile, dacă
aduni pentru fiecare produs, suma totală s-ar putea să fie destul de mare.
Pentru că și oceanul e făcut din picături.
Eu sunt de părere că în societatea actuală, nu
mai e logic să te căsătorești la 25 ani. Poate că sunt eu mai dereglat însă
asta e părerea mea. Vremurile s-au schimbat, lucrurile stau altfel. Nu credeți?
Azi e ultima zi din sfertul meu de secol si sunt pe ganduri. Nu exista momentul potrivit pentru a face ceva dar fiecare lucru in parte trebuie facut la timpul lui. Nu ai vrea sa ai 40 de ani si sa fii tatic. Vor trece anii si te vei gandi bai trebuia sa fac asta mai devreme. Maine voi avea 26 de ani, nu sunt casatorita, nu am un copil. Am doar o relatie stabila si un om alaturi pe care il iubesc si mi-as da si sufletul pentru fericirea lui. Am 2 diplome de facultate, una in Romania si una in strainatate, daca tot vorbeai de partea profesionala, un job ok dar nu la nivelul asteptarilor mele pentru ca nu totul depinde de mine din pacate. Sunt departe de familie dar cu gandul ca voi avea si familia mea cat de curand. Ca si tine, 90% din prietenii mei sunt casatoriti, au copii si sincer nu stiu ce nivel de fericire au.
RăspundețiȘtergereIn zilele noastre muncesti din greu pentru a avea niste economii care te vor ajuta sa oferi unui copil o situatie buna.
Dar hai sa facem inventarul sfertului de secol si sa vedem la ce nivel e multumirea noastra.
La multi ani! Ai lasat comentariul anonim ca sa scapi de cinste, nu? :)
Ștergere