Spoturi publicitare originale - LG - TV UHD

Pentru că tot am început să promovez companiile care au un marketing bun, în special reclamele lor, astăzi avem în lumina reflecoarelor un televizor UHD (mda, 4K) de la LG. Tehnologia viitorului, preț deocamdată prohibitiv, media în acel format – foarte rară. Dar reclama este foarte bună și merită promovată. Poate mai învață și românii ceva, și nu mai fac spoturi cu “spray anti lup” sau cu „poetul nimănui – gust puternic amărui”,  sau chiar cu ciobanul Ghiță (o să revin cu un articol despre el).

Până una-alta, priviți aici creativitate.

Siria - intre SUA si pace

Dacă tot am abordat teme sociale în ultima vreme, pe celălalt blog, fie că vorbeam de Poliția Română sau de Roșia Montană, mă gândesc că ar fi cazul să zic vreo două-trei cuvinte și despre celălalt subiect mare ce ține titlurile știrilor în prezent. Nu, nu cel cu câinii, cel cu Siria.

Pe scurt, SUA zic că Siria a folosit arme chimice împotriva populației. Pe lung, SUA zic că au și dovezi care să susțină această pledoarie și chiar sunt dispuse să atace Siria, alături de Franța și Turcia, pentru a-i învăța minte. Rușii sunt împotriva unei intervenții, restul țărilor își văd, în mare parte, de treaba lor.

România, ca de obicei, e împărțită în două tabere. Încă nu m-am dumerit dacă alegerea părților se face pe anumite considerente politico-economico-sociale-etc sau pur și simplu unul își alege partea, iar celălalt e automat în cealaltă tabăra, ca la biliard. Nu mă miră nici a doua variantă.

Aparentele pot fi inselatoare

De-a lungul sfertului de secol petrecut pe meleagurile acestei planete am învățat și eu câte ceva. De exemplu, am învățat că aparențele pot fi înșelătoare. Și că nu e bine să faci presupuneri. Ieri am găsit pe net acest colaj de reclame care se bazează tocmai pe această idee, așa că am zis să vi-l arăt și vouă, pentru a vă șterge din cap miturile cu prima impresie. 

File de poveste - 1

Era începutul lunii septembrie. Soarele încă mai strălucea timid, printre norii de ploaie ce îngălbeneau deja frunzele copacilor, făcând loc ușor anotimpului auriu. 

Toată natura parcă se pregătea încet de venirea toamnei, cu recoltele sale bogate, cu zile din ce în ce mai scurte și cu temperaturi din ce în ce mai puțin prietenoase. Cu temperaturile nu era problemă, după ce canicula topise dorința de căldură după chipurile tuturor. Toată lumea dorea, în adâncul sufletului, să poată renunța la aerul condiționat și să iasă din casă, la o plimbare, fără a fi acoperiți de șiroaie de transpirație. 

El se gândi să profite de lipsa stropilor de ploaie și să dea o tură de parc, pentru a-și pune gândurile în ordine. Se îmbrăcă cu o pereche de blugi negri și cu un tricou asortat cu blugii și cu starea sa de spirit. Își luă o pereche de adidași nike în picioare și porni către Herăstrău, pe traseul obișnuit, pe linia lui 335. Cu căștile-n urechi, ascultând mp3uri din anii ’90, de pe vremea când încă se mai făcea muzică, pierde noțiunea timpului și trece de stația la care trebuia să coboare. Zâmbește în sinea sa, gândindu-se că nu e mare lucru, coboară la următoarea și o ia la pas, către parc. 

După cinci minute și două melodii mai târziu (melodiile din vremea aceea aveau mai mult decât referen), ajunge la intrarea principală, de la Charles de Gaulle. Se duce și închiriază o bicicletă. Deja se strâng norii și conform calculelor sale, nu va avea timp să dea un tur de parc, pe jos.  Se îndreaptă către ambasada Chinei, pedalând agale, gândindu-se că în ultima perioadă a cam neglijat atât blogul cât și activitățile ce implică mișcare. Totul din cauza jobului său, care-l solicită nouă ore pe zi. Nouă ore la care se mai adaugă cele două ore pierdute pe drum, prin traficul din capitală. Unsprezece ore din douăzeci și patru pe care le pierde doar pentru că sistemul economic e făcut  de așa natură încât să limiteze maxim timpul investit în tine, ca persoană. Timp în care ai putea să te gândești la binele umanității și cât de bine trăiau dacii, pe vremea când nu existau multinaționale și nici globalizare. 

Ajunge în dreptul barajului, când […]

-          Va urma - 

Irigarea : apa din retea vs pompe submersibile

Având în vedere seceta și canicula ce s-a abătut asupra țării noastre, și nu numai, în ultima perioadă, am decis să scriu un scurt articol informativ despre irigații. Care sunt sistemele folosite și de ce unii renunță la apa curentă pentru a folosi pompe submersibile, veți afla în următoarele rânduri.

Prima regulă în agricultură e că dacă vrei să ți se facă recolta, trebuie să fie udată. Ideal ar fi să plouă, la intervale regulate și să fie și zile însorite, fără umiditate, pentru a nu apărea ciuperci. Însă cum ploile sunt din ce în ce mai rare în țara noastră, datorită schimbărilor climaterice globale, determinate de încălzirea globală, oamenii trebuie să se adapteze și să substituie ploile care lipsesc cu apă.

Încă din vremurile grădinilor suspendate din Babilon se vorbește de existența unor sisteme de pompare a apei, cu care oamenii irigau plantele. Se crede că atunci ar fi apărut prima pompă pe bază de șurub. Pe scurt, un șurub se învârte într-un cilindru, ridicând apa. Pe acest principiu funcționează pompele submersibile din zilele noastre.