Facebook friends

          Cu ceva vreme în urmă scriam despre toată mania cu Facebook și cum această manie se tot extinde. Între timp rețeaua socială a devenit o companie listată la bursă (unde prețul acțiunilor scade precum șansele Greciei de a scăpa de faliment; dar nu vom discuta acum despre asta) și se extinde cu pași mărunți către marele său sfârșit (Coming soon). 

         În schimb observ că devine din ce în ce mai asemănătoare cu hi5, unde erai cel mai tare dacă aveai cât mai mulți prieteni. Eu chiar cunosc multe persoane, și am 330 prieteni, dar alții... dau add tuturor.. X e prieten cu Y. Y l-a adăugat pe Z, imediat îi dă și Y add lui Z, cum să rămână el fără acel prieten. Și așa se ajunge în situația amuzantă din poza de mai jos.

      Am mai discutat cu Emil pe această temă, dar acum m-am hotărât să bloggeresc pe această temă când o amică m-a întrebat cine e V.N. (nu o să-i dau numele, ca să nu-i rănesc orgoliul). I-am răspuns că e un coleg de la muncă, și mi-am exprimat curiozitatea de a ști de ce m-a întrebat de el. Răspunsul a fost: Păi mi-a dat add pe Facebook, și i-am dat accept că m-am gândit că dacă tu îl ai la prieteni, poate l-am cunoscut undeva, împreună. 

      Și atunci mi-am adus aminte de copilărie, când tot primeam tot felul de cereri de prietenie pe Hi5 și pe YM, iar când întrebam de unde mă cunosc, răspundeau: A, nu ne cunoaștem, am făcut schimb de liste cu X.( Nu, nu este același X ca în primul exemplu, dar am hotărât să mă limitez la mai puține variabile).  

     Emil susține că e bine să ai și persoane necunoscute în liste, că de aceea e rețea socială, să socializezi, să cunoști oameni. Corect, dar doar până la un punct. Să te apuci să adaugi persoane cu care nu ai schimbat nici măcar o vorbă, doar pentru că ai acces la acel profil, ca apoi să ajungi să ai 1000, 2000, 3000, 4000 (mai mult nu se poate, din ce am auzit) de prieteni, prieteni cu care n-ai nicio tangență și cu care șansele să te întâlnești vreodată fizic sunt aproape nule, mi se pare o prostie maximă. Înțeleg că anumite persoane nu au o viață socială reală și trăiesc doar în mediul virtual și întrun cerc restrâns de persoane reale, dar chiar să te apuci să adaugi lume așa, în stânga și în dreapta.. mi se pare foarte lame.  Aș putea chiar să susțin o ipoteză conform căreia numărul de prieteni reali este invers proporțional cu numărul de prieteni virtuali (excluși fiind prietenii care sunt reali, dar sunt prezenți și în mediul virtual. Și pentru a dovedi această teorie, provoc persoanele care au mai mult de 900 persoane ( ca să nu zic chiar 1000), să facă un experiment. Să meargă pe stradă (da, strada reală din fața blocului în care stau) și să oprească primele 10 persoane cu care se întâlnesc (necunoscuți, nu vecini de scară/ femei de serviciu/ candidați la primărie) și să le invite să se oprească să discute, ca să devină prieteni. Se poate folosi formula: Bună ziua, vreau să devin prietenul dvs/tău. Hai să vorbim. 

            În unele cazuri e bine să ai mulți prieteni virtuali, când ai o firmă sau vrei să-ți faci reclamă. Dar să te apuci să hărțuiești lumea în acest fel mi se pare o dovadă de imaturitate și lipsă de viață socială reală.

           Aștept primele rezultate de la persoanele care fac experimentul propus.