Leapsa tehnologico istorica

Din cauza căldurii caniculei și a titlurilor cu amintiri de pe bloguri partenere m-am hotărât să fac și yo o leapșa în care să pună lumea memoria la lucru. Nu de alta, dar pe căldura asta e bine să-ți folosești creierul că altfel se usucă.

Și începem. Propun o leapșă în care fiecare să spună ce telefoane (mobile) a avut, de când, și eventual 2-3 cuvinte despre ele, cum ar fi care a fost motivul pentru care au trecut la următorul, etc.

Și, ca să dau un exemplu, o să încep yo.

Primul meu telefon l-am primit în clasa a9a (da, eram deja bătrân) după îndelungi rugăminți. L-am primit de Sf Andrei pentru că deja aveam o cartelă Kamarad (parcă așa se scria).
A fost un minunat Nokia (da, primul meu telefon a fost Nokia) 5110. Era pe vremea când era cam 0.2$/ min.



L-am ținut o vreme, până la Paștele următor, apoi m-am hotărât că e timpul să trec la ceva mai performant. Și așa a apărut el....



Siemens A50. Mic, ușor, cu un design modern. Și cu o publicitate extraordinară la acea vreme. A fost un fel de dragoste la prima vedere. A fost primul telefon de pe care am intrat pe WAP. Nu mai știu exact ce am făcut, știu doar că a costat destul de mult. După ceva vreme, m-am plictisit de capacitățile lui și m-am hotărât să trec la ceva cu display color. Și pentru că îmi plăcuse mult de tot micuțul A50.. am luat un...

Siemens C60. Același design superb oferit de Siemens, cu un pic mai mult stil și cu un display color. Nu cu performațe deosebite, dar era color. Și mai avea și un manager de fișiere foarte frumos și puteai chiar să-i pui jocuri Java. Avea super multe moduri de vibrație, caracteristică pe care văd că azi nu o mai folosesc producătorii de telefoane.
După o vreme, uitându-mă așa cum evoluează tehnologia, am constatat că acest telefon avea un mare inconvenient. Camera foto, fiind separată, nu o aveai tot timpul la tine. Și cum altceva nu aveam împotriva acestui model, am luat varianta cu cameră integrată.

Siemens MC60.  Era cam același telefon, doar că avea camera integrată. Și o tastatură puțin mai deosebită. Îmi amintesc că avea un joc tip Mario în care îți făceai o poză și deveneai personajul principal. După o vreme, m-am cam plicitisit de el și m-am hotărât să-mi iau altceva. Așa am pus ochii pe un 

Siemens CV65. Era varianta branduită de Vodafone (da, exact atunci apăruse Vodafone în România) a lui Siemens C65. Cu o carcasă puțin mai frumoasă, o cameră decentă și un display foarte bun pentru vremea lui. Dar cum pentru că îmi plăcea să experimentez, m-am hotărât să trec la un alt gen de telefoane. Cele cu clapetă. Așa că am luat un

Siemens CF65. Cameră VGA, display mai mare. Dar după o vreme am constatat că parcă ar merge și un MP3. Acum văd că nu există pe gsmarena. Ciudat. Una peste alta a fost un telefon foarte bun. Dar nu mai bun decât 

Motorola V360. Da, devenisem fan al telefoanelor cu clapetă. Nu, nu am avut nimic cu Siemens, doar că îi cumpăraseră chinezii de la Benq și a trebuit să mă reprofilez. Nu mai trebuia să stai cu grija blocării tastaturii, sau cu grija zgârierii ecranului. Plus că aveai și o tastatură mare și un display mare, nu mai făceai compromisuri. L-am ales pe v360 în defavoarea lui v3, din simplul motiv că acesta avea card. Și se auzeau bine mp3-urile pe el. L-am ținut cam 2 ani. Până am constatat că miturile legate de Motorola erau doar baliverne. Așa că următorul a fost 

Motorola V6. Design superb combinat cu un preț excelent și cu o grămadă de alte chestii utile, cum ar fi un mp3 player bun, cameră de 2Mp și blitz.Plus că pe clapetă avea butoane senzitive pentru mp3 player. E un telefon pe care mi l-aș cumpăra și azi. Doar că m-am plictisit și de el. 
Și nu mai știu exact cum, dar mi-am luat un 

Motorola Rizr Z8. O colaborare a celor de la Motorola cu Nokia. Acest telefon are Symbian, dar o variantă suficient de modificată încât să nu prea ai aplicații. Camera este mai slabă ca la V6 și bateria la fel de proastă. Motiv pentru care, când am găsit o super promoție mi-am luat un 

Motorola VE66. Cameră Kodak de 5MP, sistem de operare Linux. Bluetooth, WiFi, Radio. Totul într-un dispozitiv mic, elegant care venea în pachet cu tot ce-i trebuie, chiar și cu un etui de piele ca nu cumva să zgârii micuțul gadget. După o vreme m-am gândit că e timpul să trec în lumea Smartphone-urilor. Și după ce am ținut câteva zile un E51 am zis că nu mai îmi trebuie Nokia. Și m-am tot uitat pe google către cei de la HTC. Dar cum produsele lor erau piperate, tot la Moto m-am întors. Mai exact la 

Motorola Defy. Ecran mare, rezistent la orice apă, praf, zgârieturi, cu Android și cu procesor la 800Mhz, e un telefon perfect. Face și poze aproape la fel ca VE66, face tot ce vrei fiind Android și chiar filmează sub apă. Din cauza idioților de la Vodafone, am fost nevoit să-l schimb. Și m-am orientat către

Motorola Atrix. Ecran de 4 inch, 1GB RAM, procesor dual-core. Camera este puțin mai slabă ca la Defy, însă filmează HD. Bateria ține chiar și 3 zile și are o grămadă de accesorii, putând fi transformat chiar și în laptop. Este telefonul pe care îl folosesc și momentan și de care sunt extrem de mulțumit, chiar dacă e model mai vechi.

De-a lungul timpului, pe lângă aceste telefoane "principale", am avut ca și telefon secundar, unele doar câteva zile, mai multe modele, pe care nu era necesar să le detaliez. O să enumăr aici câteva. Toată seria de la Siemens, inclusiv SX1, SK65 și toate SLurile. Fără SXG65. Nokia 3410, 3310, 1110, 1100, 6822. Motorola V3, V3i, ZN5, ZN300. Panasonic (nu mai știu exact modelul), Samsung E800 (prost telefon). Ericsson T28s. Am mai avut un Samsung E2121B, împrumutat unei prietene care acum nu-mi mai răspunde la el :)) . Celelalte îmi scapă acum din cauza căldurii și neimportanței lor pentru mine.  Dacă vreți vreun review la unul din telefoanele enumerate mai sus, nu ezitați să întrebați.  Această leapșă merge către Emil (care a tras cu ochiul când scriam articolul), Spanac (care se lăuda cu ceva telefoane), Daniel (care tot îmi dă de muncă), Dienuța (care a dispărut din peisaj) și oricine mai dorește să depăneze amintiri. (amintirile au pene?).