A dansa sau a nu dansa? aceasta e-ntrebarea.

Niciodată nu mi-a plăcut să dansez. Asta pentru că nu știu să fac asta. Nu am învățat de mic, nu m-a atras acest sport,  motiv pentru care îl evit.

Nu pot spune că nu e și un fel de trăsătură de familie, având în vedere că la mine în neam, dansul nu e ceva la ordinea zilei. La nunți și la alte evenimente, singura persoană care are ceva talent în dănțuiri e mama. Restul suntem genul de persoane care preferă să stea pe margine și să admire. Și sunt unele ocazii când ai ce admira, pe bună dreptate.

Dar nu despre ce admir eu o să vă zic. Ci despre dans. Acel ansamblu de mișcări ritmice ale corpului omenesc, dirijate de muzica ce cântă în fundal. Acea transpunere a notelor muzicale, pe rând, din scris în muzică și apoi în mișcări corporale. Mă rog, pe undeva pe traseul ăsta eu mă rătăcesc mereu. Cumva, talentul sare peste mine în acest domeniu.

Îmi aduc aminte când, în urmă cu câțiva ani (să tot fie vreo 4), o domnișoară mai binevoitoare s-a ambiționat să mă învețe pe mine să dansez. S-a chinuit săraca fată cu mine o noapte întreagă. Degeaba. Sunt o cauză pierdută. N-am chestia asta în sânge.

Poate am eu în vene sânge latin, ceea ce ar trebui să mă facă din naștere un bun dasator, însă acest sânge e diluat cu cel al dacilor. Care daci, au inventat o bere. Deci nu le aveau cu jocul. Ei erau oameni serioși, n-aveau timp de dansuri. Altfel intrau pe latino-time.ro și luau lecții. Dar tot de la latini.

Lăsând glumele la o parte, cred că dacă cineva și-ar pune mintea să mă învețe să mă mișc, cu puțină perseverență ar reuși. Și când spun puțină, mă refer la foarte multă. Mai ales că noile tipuri de dansuri sunt de-a dreptul ciudate. Și nu vorbesc aici numai de Harlem Shake sau de break dance. Majoritatea mișcărilor contemporane sunt lipsite de stil. Sunt mișcări doar de umplutură, doar de dragul de a fi ceva acolo. Sau cel puțin așa îmi par mie. N-oi fi eu Mihai Petre, dar îmi dau seama de ce înseamnă stil. Oricum, am voie să-mi dau cu părerea, am văzut că toată lumea o face. Sunt tot felul de emisiuni despre dansuri, la televizor...

Știu că există concursuri specializate pe dansuri, de aceea, emisiunile gen: Românii au talent, în care se compară dexteritatea unuia de a se scobi în nas cu un număr perfect executat al unei trupe de flamenco, îmi par a fi pur și simplu emisiuni de divertisment al cărei scop n-are nici cea mai mică legătură cu talentul. Pur și simplu mi se pare un spectacol de circ, televizat, în care artiștii lucrează gratis. Și când zic circ mă refer și la carnavalele cu femeia cu barbă și ce mai vedeți voi prin filme. Doar că acum, oamenii au șansa extraordinară de a se face de râs pe un program tv cu acoperire națională.

Dacă asta e dorința omului... ce să-i faci?

-Bebelușele, dans!