Marile magazine
au început să comercializeze decorațiuni de la începutul lunii noiembrie, au apărut raioane speciale cu cadouri și
globulețe, iar parcările s-au umplut cu brazi. Nu mai zic de luminițele de pe
toate străzile, lumini care în lipsa unui strat de zăpadă mă fac să mă simt ca
pe pista unui aeroport gigant. Un aeroport care așteaptă o lună și ceva să
aterizeze moș Crăciun cu sania lui și să aducă veselie în acest oraș în care
toată lumea e tristă și agitată.
De atâtea
pregătiri, până vine Crăciunul ne săturăm de spiritul sărbătorilor de iarnă. În
oraș timpul curge altfel. Colindătorii vin multe zile înainte de sărbătoare,
doar pentru că au de acoperit un teritoriu mai mare. În mediul rural,
tradițiile se păstrează, lumea se cunoaște și se colindă doar în Ajun.
Nu o să vezi la
case Domnești decorațiuni aprinse cu o lună înainte. Sau tot felul de
instalații prin curți de parcă am fi în filmele cu americanii care concurează
care consumă mai mult curent de Crăciun. Nu, oamenii normali, neafectați de
influența corporatistă, serbează doar o zi pe an. Dacă am celebra zilnic,
atunci Crăciunul ar fi o zi ca oricare
alta. Nu am nimic cu sărbătorile, doar
că mi se pare că își pierd din importanță dacă le sărbătorim în fiecare zi.
Îmi amintesc că
atunci când eram mic abia așteptam să vină moșul, să primesc cadouri, să văd
decorațiunile din brad, etc.. Acum te duci până la mall, vezi zeci de brazi, te
uiți pe etichete și vezi că au prețuri de zece ori mai mari decât cadourile
pe care le va primi 80% din populație.
Așa și cu
Revelionu’. Îmi amintesc că
îmi spuneau bunicii când stăteam până
mai târziu seara, să merg la somn, că nu e Revelinonu’. Acum, cu jobul
actual, sărbătoresc în fiecare zi J. Chiar mă gândesc ca în noaptea dintre ani să mă
culc devreme, pentru a fi o noapte specială. Doar că probabil m-ar ține treaz
artificiile și petrecerile din jur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu