Vacanța ta de vis o câștigi cu Noul Yaris!

Sursa: facebook.com/ToyotaRomania

Da, ați citit bine. E un vis realizabil pentru că, iată, Toyota pune la bătaie o călătorie unică all-inclusive de un weekend, la fabrica Yaris din Valenciennes, Franța!

După cum probabil unii dintre voi știu deja, la începutul lunii octombrie Toyota a lansat în România noul model Yaris. În cinstea acestui eveniment, cei ce iubesc mașinile și călătoriile sunt invitați să participe la concursul „Yaris în orașul tău”!

Sursa: facebook.com/ToyotaRomania

Ce trebuie voi sa faceți?  În perioada 13 octombrie – 10 noiembrie, trebuie sa-l surprindeți pe Noul Yaris prin orașul vostru, sa faceți fotografii sau videoclipuri cu el arătând cum Toyota Yaris vă inspiră să fiți fericiți la volan. După aceea trebuie sa vă înscrieți materialele în contul propriu de pe toyotamea.ro, iar câștigătorii (doi la număr) se vor bucura de un weekend de vis Behind the Scenes, all-inclusive (transport, cazare, masă) de un weekend, la fabrica Yaris din Valenciennes, Franța, unde vor descoperi secretele din spatele automobilului. Puteți vedea toate detaliile legate de această campanie aici.

Sună bine, nu? Cred ca n-ar trebui să mai pierdeți timpul și ar fi mai bine sa-l cautați și pozați pe Noul Yaris care se plimba prin orașul vostru. Ar putea trece chiar acum pe strada ta!

Dar, pe lângă acest concurs și posibilitatea de a vă distra descoperind Noul Yaris prin oraș, eu vreau să vă dau acum motive suficiente să vreți să descoperiți această mașină cu adevărat genială.

Mărturisesc ca eu am fost super încântată când am aflat despre acest concurs de la Toyota pentru că, probabil știți deja, iubesc mașinile. Iar pe Noul Yaris chiar nu ai cum sa nu-l iubești. Și nu mă refer doar la modul cum arată, o mașină frumoasă și cu chef de joacă. Nu, Noul Yaris e mult mai mult decât atât. Cum de știu asta? Pentru că imediat am fugit sa-l și testez.

Foto: arhiva personală

Știu din experiență că o mașină se alege nu numai cu mintea, ci și cu inima. Argumente raționale sunt întotdeauna și pasionații le știu – performanțe, consum, preț, etc. Dar cum alegi de pe piață modelul care ți se potrivește, acum când concurența este mare și toți producătorii încearcă sa ofere mașini cât mai bune și fiabile la un raport preț-calitate cât mai convenabil pentru cumpărător? Ei, aici intervine de multe ori factorul afectiv. La mine se traduce în cât de bine mă simt în acea mașină, cât de rapid ma obișnuiesc cu ea, cât de mult corespunde nevoilor mele și, poate n-o sa mă credeți, ce mă face să simt atunci când îmi trec mana ușor peste bordul ei, sau cum “toarce” când o accelerez. Este vorba de acea “echipă” pe care o faci cu mașina ta. Cei care sunt pasionați de mașini știu ce spun.

Pentru ca eu cred în exemplul personal, primul lucru la care m-am gândit a fost un test drive cu Noul Yaris. Trebuie sa “simt” mașina, să o conduc ca sa pot vorbi despre ea în cunoștință de cauză, pentru a o putea recomanda cu tot sufletul. Și uite asa am ajuns la un dealer Toyota pentru a testa Noul Yaris.

Sâmbăta dimineața mi-am luat un bun prieten cu mine (pentru ca experiențele cele mai frumoase trebuie împărtășite) și am ajuns la Toyo Motor ca să mă întâlnesc cu Bogdan, un tip zâmbitor și amabil care pregătise deja formalitățile legate de drive test. Avem întâi o scurtă discuție despre ce vreau de la mașină, completez un scurt chestionar și decidem sa mergem la mașină. O văzusem de când intrasem în curte și imediat mi-a atras atenția. Partea frontală are linii puternice care definesc o imensă grilă a radiatorului și proiectoarele de ceață.  În mijloc stă la loc de cinste sigla Toyota, puțin scoasă în relief și subliniată de o linie orizontală ce se continuă cu farurile. Asta mi-a inspirat un aspect modern și puternic.

Foto: arhiva personală

Ajungem la mașină și acum pot sa-i admir formele din mai multe unghiuri. E clar ca designerii s-au jucat cu liniile acestei mașini ridicând-o la o adevărată poezie în mișcare. Spatele amintește de vechiul model, dar care are acum stopuri moderne, un spoiler mai bine profilat și eleron la partea superioara a hayonului. Deschid ușa și mă așez pe scaun. Mașina mă primește înăuntrul ei cu volan și schimbător îmbrăcate în piele, scaune destul de ferme și generoase pentru clasa ei , însă imediat ochii mi se opresc la ecranul LCD de pe consola centrală. Toate informațiile esențiale despre mașină și drum sunt integrate într-un ecran LCD de dimensiuni generoase, sistem denumit “Toyota Touch® 2”. Ok, hai sa vedem acum și de ce este în stare mașinuța, e timpul sa plecam la drum!

Pentru test am avut parte de un propulsor pe benzina de 1,33L, 4 cilindri în linie, 16 valve și, poate cel mai important, Dual VVTi. Acest  “motoraș”  dezvoltă 99 de cai putere, destul de mult pentru o asemenea cilindree și mai mult decât suficienți pentru o mașină de oraș. Schimbătorul de viteze îmi arată că motorul este cuplat la o cutie cu 6 trepte de viteze, ceea ce înseamnă ca producătorul nipon s-a gândit și la cei ce fac naveta sau folosesc mașina în afara orașului și prin urmare vor un consum mai redus.

Foto: arhiva personală

Ies ușor în trafic și observ din start că tot ce înseamnă comenzi la mașinuța asta mă ajută să conduc relaxată de parca o știu de când lumea. Mă strecor printre masoni și îmi dau seama că pedalele răspund într-un mod foarte natural, suspensiile absorb foarte bine orice denivelare sau schimbare bruscă de direcție. Ba chiar tind spre un caracter sportiv, lucru la care sinceră sa fiu, nu mă așteptam. Motorul se simte bine și la turații mici dar și la turații mari, în treptele 2 și 3 poți sa “zbori” destul de ușor pe lângă alți participanți la trafic. Direcția este ușoară și în același timp foarte precisă. La apăsarea pedalei de frână, mașina răspunde prompt și fără ezitări, nu am avut ocazia sa testez la limită vreun sistem electronic dar e mai bine asa momentan. Bogdan mă îndeamnă să duc un pic la limită mașina, el fiind sigur de performanțele ei, mie îmi place mai mult să o descopăr treptat, să o simt și să am control. Ultima parte din drive test a inclus rularea la viteze mai ridicate unde am avut ocazia să folosesc chiar și treapta a 6-a de viteza, gândită pentru consum (cum a subliniat Bogdan).

Ajungem înapoi în parcare și vreau sa testez manevrabilitatea la parcarea cu spatele, moment în care descopăr că pe ecranul LCD apar imagini cu zona din spate a mașinii și linii de orientare. Yaris are cameră video pentru mers înapoi, lucru foarte util într-un oraș aglomerat, chiar și pentru o mașină din clasa aceasta. Imaginile de pe ecran combinate cu oglinzile laterale au făcut din parcarea mea o joacă, deși era prima mea întâlnire cu această mașină.

Intru înapoi în showroom cu Bogdan și ajung la concluzia că Yaris este un pic reinventat, merge cel puțin la fel de bine pe cât arată și vrea sa demonstreze tuturor ceea ce poate. Are acel factor “X” devenit simbol al calităților.

Și acum, pentru că v-am dat destule motive pentru care merita cu prisosință să testezi această mașină genială, să nu uitam și de distracție, pentru ca noile modele Toyota au darul de a te scoate din monotonie.

Sursa foto: http://toyotamea.ro

De aceea trebuie să te duci în showroom-urile Toyota de la tine din oraș (București, Bacău, Baia Mare, Bistrița, Brăila, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Focșani, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Suceava, Timișoara, Târgu Mureș) și să faci un test drive cu noul Yaris (asa cum am făcut eu, vezi mai sus poze și un filmuleț). Te distrezi, te filmezi și te pozezi lângă clădiri renumite/ monumente/ peisaje memorabile din orașul tău, alături de personalități importante, sau în ipostaze cu semnificație sentimentală pentru tine, care implică Noul Yaris și orașul tău, arătând cât de frumos și genial este Noul Yaris. 
Algoritmul de acumulare a punctelor este acesta:

  dacă încarci o poză, primești 5 puncte, tu și orașul tău

  dacă încarci un filmuleț primești 10 puncte, tu și orașul tău

  dacă îți inviți prietenii (prin e-mail) primești 1 punct tu și orașul tău

  dacă prietenii tăi își fac cont mai primiți 5 puncte și o șansă în plus la câștig

Cei doi câștigători vor fi trași la sorți dintre participanții cu minim 6 puncte acumulate, iar cel de-al treilea premiu, "Genial oriunde”, se va acorda prin votul unui juriu format din cei de Toyota, pentru cel mai original și reprezentativ video.

Sfatul meu pentru tine, cititorule care îl vei descoperi pe Yaris prin orașul tău și iți vei face poze cu el, este:

Fii vesel, creativ, original! Fii genial în orașul tău, și fericit oriunde!

Foto: arhiva personală

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Și totuși, noi cu cine ne asigurăm?

Sursa foto: Pinterest

Trăim într-o lume nesigură. E un fapt cunoscut de toată lumea, însă nu toată lumea ia măsuri să se protejeze de riscurile care pot sa apară la tot pasul. Cei mai înțelepți și prudenți însă știu ca toate riscurile, indiferent de ce natura ar fi, trebuie asigurate. Asigurarea e acel “instrument” la care apelezi dorindu-ți însă ca de fapt sa nu ai nevoie de el. Are un mare impact psihologic, pur și simplu te ajută să privești încrezător spre viitor și, dacă vreți, sa dormi liniștit noaptea.

Există o multitudine de asigurări astăzi. Asigurarea mașinii, a casei, asigurarea bunurilor, asigurarea de călătorie, și câte și mai câte. Însă cel mai important lucru, de care deseori uităm, este asigurarea sănătății noastre. Dacă nu ești sănătos nu ai cum să ai o viață adevărată sau o carieră, sănătatea e pur și simplu cea mai mare comoară pe care o putem primi și trebuie sa avem grijă de ea.

Astăzi m-am decis să vă povestesc cum am ajuns sa pun preț pe sănătate, atât pentru mine cât și pentru partenerul meu. Având în vedere ca trăim într-o perioadă plină de boli ciudate și posibilități de accidentare la tot pasul, am decis că e timpul sa luăm în calcul și o poliță de asigurare medicală. Acest tip de poliță acoperă în principiu tot ce înseamnă cheltuieli de spitalizare indiferent de natura bolii sau cauza producerii accidentului; este o alternativă la sistemul medical oferit de “Stat”. E adevarat că înseamnă costuri suplimentare, dar deviza generala în medicină e ca mai bine previi decât să tratezi.

Sursa foto: www.bestcounselingdegrees.net

Alegerea companiei de asigurări a fost primul pas în demersul nostru. Ne-am consultat cu cunoscuți, cu medicul de familie și bineînțeles cu brokerul cu care de obicei încheiem asigurările auto, property și de călătorie. Așa am ajuns să descoperim MediHelp Internațional, unde am întâlnit oameni foarte bine pregătiți care au reușit să ne ofere răspunsuri într-un limbaj pe înțelesul oricui, fără prea mulți termeni specifici acestui domeniu. Încă de la prima discuție cu reprezentantul MediHelp International am ajuns la concluzia că trebuie sa punem mai mult preț pe sănătatea noastră, mai ales că acum chiar avem posibilitatea asta la un cost suportabil. Hai să vă explic ce pachet am ales și de ce. Fiind persoane tinere, active, cu venituri peste medie si amatori de călătorii în străinătate am îmbrățișat cu drag pachetul MediHelp Superior Plan (sau MHS), din informațiile noastre fiind cel mai complex pachet oferit. Pe mine personal m-a interesat faptul că asigurarea medicală este valabilă atât în țară, cât și în străinătate în limita a 45 de zile. Datorită locului de muncă avem amândoi parte de multe ieșiri scurte de 2-3 zile în țările vecine, moment în care nu mai apelam la o poliță medicală de călătorie. Ei bine, MHS acoperă acest lucru.

Sursa foto: www.medihelp.ro

Un alt punct forte pentru mine a fost posibilitatea de decontare directă cu unitatea spitalicească. Lipsa pe moment a banilor (se poate întâmpla oricui asta, nu-i așa?) nu mă va mai duce la momente delicate sau disperate. Totodată, să nu uitam însă că o poliță de asigurare de călătorie pentru bagaje rămâne o necesitate în cazul în care plecăm la drum cu obiecte de valoare. Soțul meu s-a interesat și de alte elemente esențiale unei asigurări de sănătate private internaționale. Avem asigurate consultații la medici specialiști din clinici private atât pe teritoriul României cât și în afara graniței. Și, poate cel mai important, atât pentru mine cât și pentru familia noastră: în momentul în care vom lua decizia de a avea un bebe, MediHelp International va fi un fel de “naș” protector. Toate investigațiile de care voi avea nevoie înainte și după naștere vor fi făcute prin MediHelp, totodată ei mă vor ajuta și cu nașterea în sine, asta indiferent de modalitate. Și, pentru că tatăl trebuie sa fie și el fericit și mulțumit până la capăt, MediHelp acoperă toate cheltuielile medicale din primele 21 de zile din viața celui mic. Practic după ce dă de băut la toată lumea îi mai rămân și bani!

Ok! Și acum vine partea cu scepticismul, hai să ridicăm un pic sprânceana dreaptă și să ne mai gândim o dată. Eu, noi mai exact, am făcut următorul raționament: nu vrem să facem împrumut la bancă pentru o operație și nici să devenim o povară pentru familie. Pentru noi e mai important să știm că suntem protejați din punctul ăsta de vedere și am ințeles că direcționarea unui procent din venituri în acest scop poate fi considerată o investiție in viitor. Voi ce alegeți? O mică șpagă la doctor pentru o programare mai rapidă, sau un simplu telefon la clinică? Starea de liniște și siguranță pe care ți-o dă faptul că vizita la medic nu înseamnă costuri suplimentare față de poliță merită acest efort. Nu neagă nimeni capacitățile sistemului sanitar subvenționat din bugetul public, dar consider o dovadă de normalitate să îmi doresc mai mult și mai bine pentru mine și familia mea. Și totuși, să presupunem că ne-am obișnuit cu sistemul medical de “Stat” și metehnele sale, dar ce faci însă atunci când boala de care suferi se poate trata numai în străinătate? Nu mi se pare deloc simplu contactarea unui spital din Turcia, spre exemplu. Bariera lingvistica este doar primul gând care-mi trece prin minte. Mi se pare mult mai simplu și mai normal sa apelez la MediHelp pentru a facilita un consult sau o operație.

Sursa foto:
 www.freestockphotos.name

Concluzia noastră: alegerea unei polițe de asigurare medicală înseamnă o dovadă de gândire preventivă și de protecție directă și indirectă a familiei. Voi cum îi protejați pe cei dragi?

Articol scris pentru SuperBlog 2014

Niciodată nu ești prea mic pentru a fi responsabil!

Mihai e un un ștrengar și jumătate. Are 5 ani și foarte multă energie, nu stă o clipă locului. Părinții lui l-au crescut  astfel încât sa stea cât  mai mult în aer liber și se bucură văzându-l cum aleargă toată ziua. Iar răsplata lor sunt obrăjorii lui de un roz sănătos, ochișorii strălucitori și o sănătate de fier .

Pentru ca am uitat sa precizez, părinții lui Mihai sunt medici. Tocmai de aceea sunt preocupați de un stil de viață sănătos, cu care încearcă sa-l obișnuiască și pe băiețașul lor. Cât a fost mic-mic l-au protejat de toți virușii, au sterilizat toate obiectele cu care el venea în contact (pentru ca de multe ori Mihai era atât de curios încât dorea sa le guste pe toate) și au încercat sa-l ferească de orice boala. Și în mare parte au reușit, însa când băiatul a început sa meargă și-au dat seama ca nu pot sta non-stop cu ochii pe el, pentru ca la un moment dat tot îl vor scăpa din ochi un minut și el poate băga în gura ceva plin de microbi. Asa încât abia au așteptat sa mai crească și sa poată purta cu el discuții din care copilașul sa învețe cât de important este sa-și protejeze sănătatea.

Astfel, Mihai a învățat sa se spele pe mânuțe înainte de masa și după joacă, sa folosească batistuțe de hârtie sau prosoape pliate ca sa se șteargă pe mâini, sau șervetele umede când nu se află acasă. Iar când mănâncă un măr să aibă grijă sa îl spele sau sa îl șteargă măcar înainte. Părinții au grijă ca el să aibă mereu un pachețel de șervețele în buzunarul pantalonașilor. Îi spuneau mereu că pe vremea lor li se cerea sa vina la grădiniță sau la scoală cu o batistă curată și călcată, însă din fericire vremurile s-au schimbat și acum există batistuțe și prosoape de unică folosință. Iar când nu le are la îndemână sau le-a terminat, e indicat să folosească măcar hârtie igienică să se șteargă pe mâini în loc sa mănânce cu ele murdare. Ce mai, părintii lui sunt adevărați experți în tot ce înseamnă produse de igienă și curățenie.

 Însă Mihai e un copil normal ca toți copiii, căruia ii place sa alerge, sa meargă cu bicicleta și să se joace în nisip. Plăcerea lui cea mai mare este sa se dea pe tobogan. De cele mai multe ori el arata ca un purceluș după o „sesiune”de joacă. Însă nu uită niciodată sa țină seama de ce l-au învățat părinții. Aceștia sunt mândri de el după ce l-au văzut ca își ceartă prietenii mai neglijenți care își bagă în gură mânuțele murdare.

De curând Mihai a început sa meargă la grădiniță, iar părinții i-au spus sa aibă grijă în continuare de sănătate, pentru ca acolo sunt mulți copii care împart jucăriile și nu toți sunt la fel de curați. Mihai este ascultător și înțelept pentru un copil atât de mic; mereu se spală pe mâini înainte de masă și după joacă și se șterge pe prosopelul de la grădinița. Educatoarele au grijă ca toți copiii să respecte aceste lucruri.

Nu se știe cum însă, dar într-o zi când mama lui l-a luat de la grădiniță, Mihai era destul de apatic și somnoros. Era foarte diferit de cum îl știau părinții lui. I-a spus mamei ca vrea sa doarmă, iar ea l-a lăsat, sperând ca e doar o indispoziție care va trece. Dar Mihai s-a trezit a doua zi cu febră și grețuri. Iar spre seară au început sa-i iasă niște pete roșii pe piele. Tatăl lui l-a consultat imediat și și-a dat seama că are simptome de varicelă. Dar de unde? Ei avuseseră mereu grijă ca băiatul să nu ia vreun virus. Răspunsul a venit însă foarte repede: de la grădiniță. Iar când părinții s-au dus sa vorbească cu educatoarea, au aflat ca încă 5 copii nu veniseră la grădiniță în acea zi, părinții lor anunțând aceleași simptome.

Cu toții alarmați au încercat să afle cauza. Și s-a aflat că unul dintre copii luase boala de la fratele mai mic, dar în faza incipientă părinții nu s-au gândit sa-l tină acasă și l-au lăsat sa vină la grădiniță în acea zi. Iar acolo, înainte de masă, toți copiii se spălau și se ștergeau pe prosopelele aflate la comun. Acestea au devenit astfel un focar de infecție.

Părinții lui Mihai au luat atitudine și au cerut să se schimbe unele lucruri legate de igiena în acea grădiniță.  Conducerea a tratat problema cu multă seriozitate și a cerut întreg personalului să se implice. Astfel încât educatoarea a organizat de urgență o ședință cu părinții unde au fost invitați cu toții. Tatăl lui Mihai a explicat pericolele pe care le ascund prosoapele textile pe care se șterg toți copiii și a cerut ca acestea sa fie înlocuite cu prosoape de unica folosință.

Atunci, unul dintre părinți a sugerat că o alternativa mai comodă și ușoară pentru copii ar fi instalarea unor uscătoare de mâini. Copiii nu ar avea decât sa stea cu mânuțele întinse până se usucă și gata, fără alte prosoape necesare. Tatăl lui Mihai l-a ascultat politicos până la capăt, după care a început să le explice tuturor celor de față că studiile științifice au arătat că uscătoarele de mâini sunt purtătoare de microbi, pe care ii răspândesc odată cu aerul cald în atmosferă, dar și pe mâini. Astfel, uscătoarele de mâini și prosoapele clasice din material textil cresc riscul de contaminare cu bacterii și microbi, exact ce părinții trebuie sa aibă grijă să nu se întâmple copiilor lor.

Astfel, la sfârșitul discuției toți participanții au fost de acord că cea mai bună metodă pentru ca cei mici să se șteargă pe mâini fără a se infecta pe viitor ar fi sa utilizeze produse de unică folosință. Soluția aleasă a fost reprezentată de prosoapele pliate plasate în baie lângă chiuvete, deoarece ele păstrează mâinile curate după ștergere, spre deosebire de aerul cald sau materialele textile ce doar sporesc numărul microbilor. Mai mult, aerul fierbinte usucă pielea delicată a copiilor, iar pentru uscarea mâinilor cu aer cald un copil ar fi trebuit sa aștepte minim 45 de secunde. Toată lumea știe că a-l convinge pe un copil sa stea 45 de secunde nemișcat până i se usucă mânuțele este o adevărata performanța, greu de realizat. Folosind însă un prosop de hârtie, un copil ar avea nevoie numai de 10-15 secunde pentru același lucru, în condiții sporite de igienă. Conducerea a anunțat că de a doua zi va contacta o listă de producători de hârtie igienică și le va cere o ofertă pentru grădinița lor.

Tatăl lui Mihai s-a întors acasă mai liniștit, știind că de acum încolo băiatul lui va fi mult mai protejat împotriva germenilor și bacteriilor de tot felul. Surpriza a fost că Mihai se simțea mult mai bine, iar după consultație tatăl lui i-a spus că în câteva zile va putea să se întoarcă la colegii săi de grădiniță. Băiețelul a înțeles astfel încă o data cât de important este sa-și protejeze sănătatea și să asculte sfaturile părinților legate de igienă.

Sursa: Paper Plus România

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2014

Pe mine aventura m-a ales!

Așa cum toamna se numără bobocii, așa și la mine la job tot toamna am avut parte de evaluarea anuală. După emoțiile cu care am primit rezultatele au urmat emoțiile privitoare la...răsplata activității. Asta e la noi tradiția: cei care au "tras" tare merită sa fie premiați, nu? Astfel, ni s-au dat mai multe boluri cu biletele și am avut de ales între: relaxare, cunoaștere, aventură, distracție și delicii culinare.

Vila Alpin. Sursa foto: www.allturism.ro

Am ales aventura. Sunt sătul de monotonia de la birou, de oraș, de trafic, de stres, vreau aventură! Astfel ca pe spatele bilețelului extras scria "Ai câștigat o vacanță la Straja!". Curios din fire, ma reîntorc la calculator și caut pe Google despre vacanța Straja și Vila Alpin, acolo unde urma sa fie cazarea. Dau peste www.alpinstraja.ro, devorez informațiile si pozele și mă întorc imediat la colegi sa aflu cine îmi va fi partener de team building Straja toamna asta. Gata, mi-am aflat si "echipa"! Merg cu Marius, Tavi și Elena. Împreuna cu colegii mă pun pe făcut planuri. În mai puțin de 10 zile vom fi la Straja și trebuie sa fim pregătiți! Unii își aduc aminte ca prin facultate aveau bocanci de munte, alții vor să vină în pantofii sport de mers prin parc. În doua ore aveam bagajele, traseul și locurile în mașina planificate.

Foto: www.facebook.com/Cabana.Montana

Localitatea Straja (și implicit Vila Alpin) este situată intre Defileul Jiului și Parcul National Retezat, într-un decor montan absolut superb cu brazi înalți parcă până la cer. Și iată-ne ajunși la Vila Alpin, unde am fost primiți cu vișinată de casa, deja aveam premisele unui teambuilding perfect. După o discuție cu gazdele aflu ca la Vila Alpin exista și un parc de aventură Straja. Ce înseamnă Aventura Parc? Un loc incitant unde primești un ham, doua carabine, o pereche de mănuși și instrucțiuni de la un angajat experimentat și calificat la salvamontiști. De la distanta lucrurile îmi păreau simple, așa că îmi prind carabinele pe cablurile de siguranță și pășesc de la un copac la altul pe diverse trasee. Hai că se poate!

Pregătiri (foto: arhiva personală)

Împreună cu colegii de birou alegem traseul cel mai ușor si ne încolonam la start. Regula principala e ca nu au voie doua persoane in acelasi timp pe proba dintre doi brazi. Eu sunt al doilea si astept cu oarece emoții, dar și cu multa nerabdare, sa incep. Si uite că a venit randul meu, sunt pe o platforma de lemn la vreo 3 metri inaltime, am in fata doua cabluri de care urmeaza sa-mi leg carabinele de siguranta si vreo 15 butuci de lemn pe care trebuie sa pășesc, altfel nu ajung la urmatorul checkpoint. Incep sa imi tremure usor picioarele, inaltimea nu ma deranjeaza dar butucul de lemn pe care am pus piciorul drept se misca in toate direcțiile, ce ma fac? Înapoi nu mai pot sa dau! Sa ma fac de rusine in fata colegilor? Nici gând! Imi iau inima in dinti si tinandu-ma de cabluri incep să pasesc pe butucii de lemn cu un gram de incredere. Mainile imi transpira, manusile stau bine, fixez privirea spre inainte si incep sa capat incredere. Ajung la checkpoint, imi mut carabinele pe cablul de pe brad si ma odihnesc pe podest.

Și-am pornit... (foto: arhiva personală)

Dupa ce au trecut prima proba toti colegii mei, ma uit spre urmatorul brad, urmatorul podest, urmatoarea proba. Ce vad ochii mei? Trebuie sa pasesc de pe o treapta pe alta, ce atarna prin aer legata doar cu cabluri. Imi leg carabinele, alung emotiile, trag aer in piept si incep. Pasesc pe prima cu piciorul drept, pe a doua cu stangul si cand sa aduc dreptul in fata ma dezechilibrez, ma sperii si cad! Tip, urlu, instinctul imi spune ca trebuie sa ma prind de ceva, ajung sa atarn in chingile de siguranta si cam atat. Pamantul e sub mine la 3-4 metri, cei din jur se uita uimiti, nu stiu daca sa rada sau nu. Cert e ca suspendatul de mine statea in aer, oarecum. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, nimeni nu se grabeste sa ma ajute, imi trece frica si ma prind de cabluri sa ma trag inapoi sus. Ajung pe urmatorul podest si deja bravez ca asta e un fel de botez, daca nu faceti ca mine degeaba!

Zboooooooor!!!! (foto: arhiva personală)

Urmeaza alte probe si ajungem la tiroliana. Cand am plecat pe traseu am observat a treia chinga cu role, acum urmeaza sa o folosesc. Primesc din nou instructiunile pentru tiroliana si e treaba mea sa-mi fac curaj. Tiroliana asta se intinde pe vreo 30 de metri intre doi brazi inalti, la capat e prinsa o saltea, oare de ce? Intr-un final ma aplec un pic pe spate si ridic picioarele, in secunda doi coboram cu viteza spre saltea, senzatia de libertate si adrenalina ating cote maxime! Ma opresc langa saltea si tip in gura mare ca mai vreau! Da! Ma comport ca un copil la tobogane, vreau sa ma dau cu tiroliana o zi intreaga!

Colegii mei de teambuilding se uita fascinati la mine, si ei au fost incantati de tiroliana numai ca eu am fost singurul care a strigat "mai vreau!" Probabil ca voi primi un cadou de la ei pe tema asta!

Circuitul de la Aventura Parc a fost presat de probe generatoare de emotii si noduri in gat dar la final am stiut ca asta e distractia pe care o vrem si la urmatorul teambuilding! Nu conteaza ca e la mare, la munte sau in salina! Noi vrem Aventura Parc!

Dragii mei, stiu ca poate sa va para un pic departe de voi Straja dar Vila Alpin merita efortul de a ajunge acolo, e poate cea mai frumoasa zona muntoasa a tarii, gazdele sunt primitoare, conditiile de cazare excelente, de ce nu pana la urma?


Acest articol a fost scris pentru Superblog 2014.

Crema de brânză, "liantul" pentru o familie fericită

Uff, nu e ușor sa fii mamă. Și nu vorbesc doar de problemele inerente vârstelor mici, cu febră și bătăi de cap. Nici de perioada căzăturilor și juliturilor, când trebuie sa fii mereu alături de puiul tău, să îl sprijini și să îl înveți să își găsească încet-încet drumul lui. Pariez că fiecare mămică știe foarte bine aceste lucruri. Dar nu, nu despre asta vreau sa vă povestesc acum. Ci despre peripețiile dintr-o zi normală, când năzdravanul tău are chef de orice altceva decât sa stea cuminte la masă și să mănânce.

Ca o regulă, familia noastră ia mereu micul dejun și cina împreună. La prânz fiecare aleargă la treaba lui, dar diminețile și serile le petrecem mereu acasă cu toții. Iar când familia se reunește la masa, e important ca toți membrii ei să fie mulțumiți și să primească fiecare ce ii place. E micul nostru ritual, unul dintre secretele care ne apropie mai mult în fiecare zi.

Ce te faci însa când năzdravanul, aflat la vârsta școlară, are atâta energie si neastâmpăr încât nu stă locului o clipa? De dimineața, înainte sa-și ia ghiozdanul și sa plece la școală, micul dejun e obligatoriu. Iar ca o mamă adevărată, trebuie să născocești o metodă inteligentă sa-l faci sa vrea să mănânce, fără sa îl obligi, că se lasă cu țipete si plânsete. Așa că mi-am pus creativitatea  la bătaie și am inventat un nou joc. Pregătim mâncarea toți împreună, ca o joacă. Și ca să fie ușor pentru toți, facem „senvișuri”, cum spun copiii mei. Fiecare are voie sa aleagă ce ingrediente îi plac, sub ce forma vrea, însă eu am cuvântul final, pentru validarea combinației. La început foloseam unt ca să ținem ingredientele „senvișului” unite, după care am renunțat pentru ca mi se părea prea gras și greu pentru copii. Am găsit apoi alternativa perfectă – crema de brânza Delaco. N-a fost greu să-i corup pe toți, pentru ca familia noastră este Fan Brânza. Și acum pot spune că am descoperit secretul pentru a-i face pe toți fericiți.

Ne trezim deci dimineața și trecem în bucătărie  - eu, soțul meu, fetița noastră Dana (care are 9 ani și este în clasa a 3-a) și mezinul Alex care abia a început grădinița. Nimeni nu vede pregătirea mesei ca o corvoadă, din contră, ne distrăm și inventăm în fiecare zi modele noi de senvișuri. Fiecare își alege tipul de pâine preferat și ingredientele dorite. Avem o singură regulă de baza, și aceea este: "primul strat, cremă de brânză". Aceasta a devenit liantul tuturor senvișurilor, ingredientul nostru secret.
Apoi…the sky is the limit. În fiecare zi copiii mei mă uimesc cu ideile lor, și parcă eu am de fapt ce învăța de la ei, nu invers.

Și pentru că poate v-am făcut curioși, în continuare vă voi prezenta senvișurile lor preferate:

Senviș "Hello Kitty" - Sursa foto: Pinterest

Senviș "Pian" - Sursa foto: Pinterest

1. Senviș de fetiță de 9 ani

Dana este o fată cuminte și creativă, inteligentă și talentată. Ca oricărei fetițe îi place Hello Kitty, deci unul dintre senvișurile marcă proprie este “Senviș Hello Kitty” din poza de mai jos. Ingrediente: pâine albă, cremă de brânză, parizer pentru copii, măsline, porumb, salata Iceberg.

Și pentru că de curând a început să învețe să cânte la pian, într-o dimineața m-a uimit cu răbdarea și meticulozitatea ei – a creeat chiar un “Senviș – pian”, folosind asa: pâine albă, cașcaval pentru clape, morcovi pentru picioare, șuncă si castravete. Am fost toți de acord că este o capodoperă.

Senviș "SpongeBob" - Sursa foto: Pinterest

2. Senviș de băiat de 5 ani
Alex este un băiat plin de viață și de energie.
Nu stă locului o clipă.Trebuie să recunosc că în
primul rând pentru el a trebuit să mă gândesc la
această joacă, dar a prins foarte bine pentru că el e
acum primul la bucătărie. Fiind fan SpongeBob
Squarepants, asta și-a dorit sa mănânce, și cu puțin
ajutor de la ceilalți i-a ieșit această minunăție.
Ingrediente: două tipuri de pâine, cremă de brânză,
pătrunjel, cașcaval, ardei, castravete, măsline.

Senviș "Telefon Mobil" - Sursa foto: Pinterest

Într-o zi, supărat că sora lui a primit de ziua ei un telefon mobil, iar lui i s-a spus ca e prea mic pentru așa ceva, a cerut sa aibă totuși telefonul lui. Și l-am făcut împreună din: pâine integrală, șuncă pentru ecran și cașcaval pentru taste. Toate “lipite” cu ingredientul secret, crema de brânză.
Dacă ar fi să vă înșir toate operele creeate de copiii mei până acum nu mi-ar ajunge spațiul de scris. Dar vă promit să revin odată pe acest subiect.



Ok, să-i lăsam acum însă pe cei mici. Vă asigur că și noi părinții ne-am prins cu multă seriozitate în acest joc și vă prezint mai jos senvișurile noastre preferate.

Senviș "Mama" - Sursa foto: Fan Brânză

Senviș "Mama - pentru copii" - Pinterest

3. Senvișul “Mama”
Mie îmi place mult somonul, pe care îl gătesc de multe ori pentru familia mea. De aceea și senvișul meu preferat este făcut cu: pâine albă sau integrală, cremă de brânză, somon, roșii, castraveți și ceapă.

Spre amuzamentul copiilor, am “inventat" și un senviș cu somon pentru ei cu aceleași ingrediente de bază, adăugând însă cașcaval și pătrunjel și eliminând ceapa.

Senviș "Tata" - Sursa foto: Pinterest

4. Senvișul “Tata”. Pentru că soțul meu este convins că “cea mai bună legumă e porcul”, șunca e un ingredient de bază. Creația arată cam așa: pâine, cremă de brânza, multă carne (șuncă sau alte mezeluri, cașcaval, roșii, ardei)

Uneori însă, în weekend, și bunicii intră în joaca noastră. Astfel au apărut:

Senviș "Bunica" - Sursa foto: Fan Brânză

5. Senvișul “Bunica” – un senviș usor, din pâine, cremă de brânza, roșii deshidratate și busuioc.

Senviș "Bunicul campion" - Sursa foto: Pinterest

5. Senvișul campion “Bunicul” 

     Pentru că el este un om glumeț și pus mereu pe șotii, ultima dată ne-a “fabricat” cel mai mare senviș văzut vreodată – unul uriaș, cu multe “etaje”. Ingrediente: cam tot ce a găsit prin frigider, adică: pâine, brânza, șunca, roșii, șnițel, castravete. Iată-l:

Vă mai las câteva poze cu “creațiile” noastre și fug la bucătărie, e ora senvișurilor. Pe curând!

Poze izvorâte din arta culinară personală
Niciun ingredient nu a fost rănit în acest proces. Toate au fost mâncate.

Articol scris pentru Superblog 2014

Televizorul, de la tub la 4K

Pe voi v-apucă starea aceea de melancolie când vă gândiți la copilărie? Vă gândiți ce fain era, când pe-afară nu nigea și stăteați în casă la căldură fără griji și fără ură?

Stăteați la televizor, ori alb-negru ori color, doar că-n loc să fie SMART, sau să aibă ecran plat, avea tub cu lămpi în spate și era mai gros de-o carte. Avea pe el un mileu, făcut chiar din macrameu. Și deasupra un bibelou, în general în formă de pește. Asta zic oamenii, eu nu-mi amintesc să fi avut vreun pește. Probabil tatălui meu îi displace atât de mult pescuitul încât nu a reușit să prindă nici măcar un bibelou.

Aleator, in versuri

Vine iarna, bine-mi pare
Tăiem porcul, drept mâncare.
Terminăm cu cereale,
Că vine omătul mare.
Strângem tot, băgăm în beci,
Stăm și ne uităm la meci.
La meciuri din țări mai calde,
Nu din liga 1, fade...

Stăm cuminți la șemineu
Ne uităm la portmoneu,
Și vedem cum nu mai scade
Ca în nopțilele mai calde.
În nopțile cu ieșiri la bere,
La un film și alte cele.

Hai să nu fim cave-women!

Când mă gândesc la mult păr, îmi vine pe dată în minte unul dintre cele mai urâte coșmaruri din ultima vreme. Se făcea că m-am trezit într-o poiană, în mod sigur un loc pe care nu-l mai văzusem vreodată. M-am ridicat și, pentru că se auzeau voci ciudate în jurul meu, m-am ascuns într-un tufiș. Imediat și-au făcut apariția niște gorile care “discutau”ceva foarte animat într-un limbaj destul de primitiv. Gorilele au făcut focul, au pus un ceaun și au început sa arunce în el bucăți de carne și legume. Atunci, căscând ochii mai bine, mi-am dat seama ca erau de fapt femei, însa atât de pline de par încât păreau niște maimuțe. Ce era mai ciudat e ca aveau codițe împletite din părul de pe corp, care creștea în anumite părți incredibil de lung. Părea ceva foarte important pentru ele, pentru ca mai toate purtau un fel de fundițe prinse de această blana. Tot încercând sa îmi lungesc gâtul să văd mai bine am călcat pe o crenguța care a trosnit, toate capetele femeilor-gorile s-au întors în direcția mea, iar apoi ceata a început sa mărșăluiască spre mine scoțând țipete de război. Iar în acea clipă a început sa-mi apară pe corp un păr lung și des, o adevărata blană…  Brrr!

De la ștampilă la o imagine dragă

O imagine face cât o mie de cuvinte. Nu este doar o vorbă celebră ci este un adevăr general.

Într-o lume a informației, în era vitezei și internetului mobil, oamenii s-au obișnuit să primească cât mai mult într-un interval de timp cât mai mic. De aceea, oamenii de afaceri se îmbracă la costum, produsele din magazine au reclame colorate, etc.. La bloggeri, unde diferența dintre a ține un cititor nou  la tine pe pagină și a-l pierde o face doar un click, felul în care arată blogul este de o importanță capitală.

Aygo, I won’t let you go!

Stiu ca sunt frumoasa. 

O vad in ochii tuturor. O vad in privirile admirative ale trecatorilor la semafor, o vad in exclamatiile vesele ale copiilor, cat si in zambetele largi ale tinerilor. Pana si cei in varsta raman uneori uitandu-se lung dupa mine. Si cum altfel?  Sunt perfecta. Si da, sunt o masina. Mai precis, o Toyota Aygo.

Am fost norocoasa inca de la nastere. „Nasterea” mea s-a produs intr-o fabrica din Franta. De cand am iesit de pe banda de productie, toate privirile s-au indreptat catre mine. E drept ca s-au impartit poate si cu „colegele” mele de serie, insa mie mi s-a parut ca eu am fost cea mai reusita dintre toate.

Farmecul irezistibil al vânatorii

O razã de soare îmi gâdilã jucãuş genele. Deschid leneş ochii pe jumãtate, încercând sã pãstrez cu mine ultimele imagini ale visului care vrea sa zboare. Era ceva atât de plãcut şi incitant totodatã... Parcã n-aş vrea sã mã trezesc deocamdatã...dar cu cât mã gândesc la asta realizez cã deja mintea mea e treazã şi nu mai am nicio scãpare în afarã de a mã ridica din pat şi a începe o nouã zi.
Azi e sâmbatã, ce bine! E un gând care mã înveseleşte total şi mã simt deodatã plinã de energie. Sar din pat, gândindu-mã cã am un întreg weekend in faţã, doar pentru mine. Şi deodatã realizez cã vara e pe sfârşite, iar mie ceva parcã mi-a scapat printre degete. Prinsã cu alergatura cotidianã, cu munca şi cu toate lucrurile pe care am vrut sa le rezolv, am uitat sã mai traiesc în ultima vreme. Şi mi-e dor sã mai simt viaţa adevãratã, sã simt adrenalina, sã simt cã trãiesc.

Existã şi avantaje în a fi „single”. Ai timp pentru tine şi nu trebuie sa dai socotealã când şi unde te duci, iar dacã ai chef sã stai în varful patului o duminicã întreagã cu o carte in braţe nu se suparã nimeni. Mai greu e când vii acasã şi nu te aşteaptã nimeni. Sau când te duci singur la culcare. Mda, în toate existã pãrţi plãcute şi mai puţin plãcute. Dar uneori e atât de plãcut sã laşi autocontrolul şi sã te concentrezi doar pe ce simţi şi pe ce iţi doreşti in acel moment... Nimic mai mult, nimic mai puţin.

Şi deodatã îmi dau seama cã asta e exact ce am acum nevoie: o nouã idilã. Sau un început de idilã. Oricum, îmi doresc sã mai simt adrenalina şi farmecul începuturilor, când totul e frumos şi fiecare îşi doreste sã îl faca pe celalalt sa se simtã bine. Fãrã greutãţi, fãrã responsabilitãţi. Doar acea joacã incitantã şi plinã de farmec, acea „vânãtoare” ce apare când existã atracţie între douã persoane.

Dar cum gãseşti partenerul potrivit pentru un weekend? Sau şi mai mult, unde îl cauţi când ştii cã ţi-ai dori sã dureze şi atunci când weekendul se încheie? Orice relaţie începe ca o aventurã, iar atracţia este esenţialã. Dar sã prelungesti aventura pe viaţã, asta e adevãrata provocare.

 În ultima vreme sunt la modă întâlnirile online, iar website-urile de dating au apărut ca ciupercile după ploaie. Însa pe mine aceasta perspectivă nu prea m-a atras vreodată. Eu am nevoie să simt, şi pentru asta prefer viața reală. Atracția este greu de explicat şi nu are decât într-o anumită măsură legătură cu cât de bine arată cineva. E mai mult un cumul de senzații şi percepții, senzoriale şi extrasenzoriale. Văz, auz, miros, pipăit...toate sunt importante când întâlnești un partener compatibil. O poză mie nu-mi spune mai nimic, oricât de bine ar arăta acea persoană. Prefer să interacționez real cu ea, să îi vad ochii, zâmbetul jucauș care îmi dă de înțeles că mă place, să-i simt parfumul subtil şi atingerea electrizantă. Ce se intamplă atunci in creier e încă un mister. Însă știu că așa începe totul, şi asta te poate face să simți că trăieşti cu adevărat.

Pentru mine mirosul e un criteriu important de selecție. Nu știu exact ce declanșeaza, dar știu ca nu de puține ori mi-a venit să spun cuiva: „Știi, îmi place cum miroşi, ți-aș recunoaște parfumul dintr-o mie”. Şi nu, nu e vorba de un anumit parfum. E mai mult un amestec de miros de „curat” cu un parfum subtil, care arată că acel bărbat e îngrijit şi pune accent pe igiena personală. E un bărbat căruia cosmeticele nu-i sunt străine, cu atât mai mult cu cât în era noastră companiile au dezvoltat game întregi destinate exclusiv bărbaților. E o plăcere să întâlnești un asemenea bărbat, îngrijit şi atent cu sine însuşi. Mie personal a început să-mi placă mult gama Gerovital H3 MEN de la Farmec, destinată exclusiv bărbaților, dar pe piața există acum cosmetice pentru toate gusturile.

Știu că există şi bărbați cărora li se pare că nu au nevoie să se aranjeze şi să se îngrijească, pentru că ăsta ar fi exclusiv apanajul feminin. Din păcate pentru ei, habar n-au cât greșesc. Acești „vânători de ocazie” pleacă la vânătoare fără muniție şi nici măcar nu-s conştienți de asta. Se așteaptă sa le pice „căprioarele” in brațe fară să facă vreun efort, doar după câteva vorbe meșteșugite. Şi rămân nedumeriți când ele strâmbă din nas şi pleaca spre alți codrii. Pentru că da, ăsta e adevarul: prada modernă îşi alege vânătorul. Bărbații cred ca totul depinde de ei; în realitate însă de multe ori femeile îşi aleg dacă vor sa fie cucerite sau nu. Şi de către cine. Şi tot de multe ori, parfumul personal e un criteriu de importanță covârşitoare. El declașează atracția, iar de aici până la culegerea „trofeului” uneori mai e doar un pas. Masculinitatea adevărată face diferența între un vânător profesionist și unul amator.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.