Cartea in habitatul natural

Eu sunt o personă care spune lucrurilor pe nume și îmi place să mă leg foarte mult de sensul cuvintelor. De aceea, când am primit această probă pentru Superblog 2012 să scriu un articol despre carte în habitatul ei natural, întâi am fost surprins.

Apoi am stat și m-am tot gândit la ce-o fi vrut să spună poetul. S-o fi referint cumva, după cum probabil mulți ar crede la locul unde s-ar simți cartea cel mai bine? Păi și unde ar fi acel loc? Lângă suratele ei, într-o bibliotecă. Acolo se încadrează cărțile cel mai bine în peisaj.



La natură propriu-zis e cam greu să te gândești. Cartea e un fel de inamic al naturii. Mai multe cărți înseamnă mai puțini copaci. Și deja aici am vorbi de reîntoarcerea cărții la originile sale. Foarte filosofic, nu credeți? O temă bună de gândire.

O carte ar avea, după mine, 3 momente importante în viața ei. Prima ar fi nașterea. Știi tu, atunci când nea' scriitoru' așterne pe hârtie ce-a visat cu o noapte în urmă, când băuse prea mult. Sau mă rog, ceva de genul, ai prins tu ideea.

Al doilea moment important ar fi publicarea. Aici cartea devine cunoscută, multiplicată și distribuită pe rafturile librăriilor și bibliotecilor. Dacă nu e publicată rămâne doar la stadiul de operă neterminată și se amestecă cu celelalte hârtii pe care lumea scrie sau desenează zi de zi. Și cu puțin noroc, singura ei șansă de împlinire ar fi după reciclare, poate atunci va fi hârtia unui best-seller. Dar în bibiloteci ajung doar cărțile cu un nume, nu așa orice gând al unui poet anonim care scria poezii de dragoste pentru fete, dar de frică să nu râdă lumea de el nu se semna și nu recunoștea că el e autorul. O carte este o operă cu care creatorul ei se mândrește. Și o arată lumii.

Al treilea moment din viața cărții ar fi acela în care opera respectivă își spune povestea. Cineva o ia de pe raft, o suflă de praf și o deschide să afle ce gânduri a pus pe hârtie autorul. La acest moment se gândeau cei de la Nemira când au făcut această probă.

Foto: Eunice

Vor să afle unde citește lumea. Asta e un fel de întrebare capcană. O carte pote fi citită oriunde, important e să vrei s-o citești. Nu poți spune că citești într-un singur loc. Ok, ai un loc preferat, dar nu citești în același loc. Am o amică (cea din poză) care citește în natură. Într-un habitat natural, cum ar spune proba. Dar asta nu însemnă că doar acolo citește. Imaginează-ți cum ar fi să iasă acum pe frig, cu 2 geci pe ea, să stea la iarbă verde (sau galbenă)  să citească.

Din nou, editura presupune că eu, cititor de cărți (mă refer la modul general, nu la mine) citesc o anumită operă doar pentru că e de la o anumită editură. Citez "Unde ai citi cel mai bine o carte de la Nemira?" .

Dragii mei cititori de la Nemira, nici un om niciunul din oamenii pe care-i cunosc (ca să nu generalizez) nu-și cumpără o carte pentru că e de la Editura X, sau Y. Sau N, ca să nu ziceți că fac reclamă altcuiva. În general, omul cumpără o carte pentru că îi place ori autorul, ori titlul. Trebuie să fii prea atașat de un brand, în acest caz editura dvs.; pentru a cumpăra o carte doar pentru că e de la acea editură.

În încheiere, aș dori să adresez o întrebare, atât publicului meu cât și juriului:

Tu unde citești blogul meu? Descrie mediul într-o frază.