Teatru - Gemenii

Ieri, de 1 martie, am mers din nou la Teatrul Masca. Mi-a plăcut că “lacătele dragostei” s-au înmulțit considerabil. Apoi am fost întâmpinat la casa de bilete cu apelativul “prieten al Teatrului Masca”.  Foarte frumos, îți schimbă total starea de spirit.

Pentru că era o zi specială, fetele erau întâmpinate la intrare cu mărțișoare.  Asta pe lângă intrarea gratuită de care au beneficiat reprezentantele sexului frumos, ca și cadou din partea Teatrului.

Piesa s-a numit “Gemenii”.  Este o commediadell'arte de Michele Modesto Casarin,  ce îl are în rolul principal de Sorin Dinculescu și care spune povestea generată într-un mic orășel de confuzia apărută între doi gemeni.

La început, am fost surprins să văd că toți actorii s-au reunit pe scenă și au început să cânte... în italiană. Apoi, Gandolfa (Alina Craita) avea un rol cu replici în țigănește.  Iar Angelica (Ana Daponte) îi răspunea în română. Până la finalul piesei au mai fost roluri în franceză, cel al lui Leonzio (Valentin Mihalache), italiană, Isabella (Ana Maria Paslaru),  și chiar spaniolă. Totul a dus la crearea unui spectacol european de-a dreptul. Recunosc că au fost unele replici pe care nu le-am înțeles, însă per total, am prins mesajul.

Un alt element care mi-a plăcut în mod deosebit a fost acompaniamentul. În mare parte, jocului scenic i se adăugau sunete de desene animate, create chiar acolo, în fața ta. Așa ceva nu se poate descrie în cuvinte, trebuie văzut. E superb.

Apoi am văzut că Pancrazio (Cosmin Cretu) poate cânta și la chiatară. Și chiar o face bine, putând acompania cu succes alt moment muzical al piesei. Pentru că au existat mai multe, și actorii chiar au luat lecții de canto pentru această piesă.

Pe lângă rolul pe picioroange, mai trebuie menționat, și de aceea l-am lăsat la urmă (saved the best for last) Sorin Dinculescu pentru rolurile Zanetto/ Tonino.

Sorin Dinculescu reușește să se creeze impresia de gemeni. Joacă cele două roluri, diametral opuse, excelent. Trece de la un caracter la altul cu o mare măiestrie, la un momentdat chiar făcându-mă să mă îndoiesc că e doar o singură persoană care poate juca chiar atât de bine. Interacționează cu sala, improvizează și crează umor. Ai ocazia să afli din această piesă cum se face o Bergameză, dar nu înainte de a te tăvăli pe jos de râs.

Felicitări tuturor, a fost un spectacol extraordinar!

Voi reveni cu plăcere să vă revăd, prieteni...

P.S.: În caz că nu ai văzut spectacolul dar dorești să o faci, următoarea reprezentație va fi pe 5 aprilie.