A doua zi departe de București. Timpul trece mult
prea repede. Parcă ieri era dumincă și eram în capitală, luptându-mă cu
țânțarii și cu canicula. Dar asta aparține de domeniul trecutului. Brașov rulz.
Și aici mă refer la locuri de munca, Romania
fiind și ea în rândul lumii la rata șomajului.
Mă uit că nici participanții din stăinatate, absolvenți de de diverse studii,
tot sunt neangajați. Noi ne uităm doar la țara noastră pentru că e mai ușor de
observat. În special cu minunatele televiziuni care nu difuzează decât știri
politice.
Teoretic, locuri de muncă există. Însă nu sunt
ocupate pentru că nu există oameni cu pregătire adecvată. Tot poporu’ are studii superioare,
iar joburile sunt pentru persoane cu studii medii, joburi fără un renume,
joburi de subzistență. Genul de loc de muncă acceptat de oameni doar pentru că
au nevoie de disperată de bani. Un loc de muncă la care, când te-ai inscris la
facultate, te gândeai că nu va trebui să-l mai faci vreodată în viața ta. La
urma urmei ești mare, ai facultate. Că nu te ajută la nimic, e partea a doua.
Stai liniștit, sunt în aceeași situație nefericită
în care am investit timp și ani într-o diplomă care nu m-a ajutat să devin
angajat. E doar o situație generală, un fel de criză globală de care profită
angajatorii care oferă salarii mici pentru a obține forță de muncă ieftină,
bazându-se pe disperarea oamenilor și pe faptul că omul trebuie să
lucreze, deoarece are rate la bancă
& stuff.
Și așa ajunge să plătească toată viața (sau mare
parte din ea), pentru o cheltuială mica, cheltuială care părea o investiție
bună. Înainte de 2008 era plin de oportunități pentru oamenii cu studii superioare. Acum, încet încet, viața ne arată că nu putem fi cu toții directori și că joburile care sunt importante sunt cele pentru care nu e necesar să studiezi mult.
C'est la vie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu