Pe mine aventura m-a ales!

Așa cum toamna se numără bobocii, așa și la mine la job tot toamna am avut parte de evaluarea anuală. După emoțiile cu care am primit rezultatele au urmat emoțiile privitoare la...răsplata activității. Asta e la noi tradiția: cei care au "tras" tare merită sa fie premiați, nu? Astfel, ni s-au dat mai multe boluri cu biletele și am avut de ales între: relaxare, cunoaștere, aventură, distracție și delicii culinare.

Vila Alpin. Sursa foto: www.allturism.ro

Am ales aventura. Sunt sătul de monotonia de la birou, de oraș, de trafic, de stres, vreau aventură! Astfel ca pe spatele bilețelului extras scria "Ai câștigat o vacanță la Straja!". Curios din fire, ma reîntorc la calculator și caut pe Google despre vacanța Straja și Vila Alpin, acolo unde urma sa fie cazarea. Dau peste www.alpinstraja.ro, devorez informațiile si pozele și mă întorc imediat la colegi sa aflu cine îmi va fi partener de team building Straja toamna asta. Gata, mi-am aflat si "echipa"! Merg cu Marius, Tavi și Elena. Împreuna cu colegii mă pun pe făcut planuri. În mai puțin de 10 zile vom fi la Straja și trebuie sa fim pregătiți! Unii își aduc aminte ca prin facultate aveau bocanci de munte, alții vor să vină în pantofii sport de mers prin parc. În doua ore aveam bagajele, traseul și locurile în mașina planificate.

Foto: www.facebook.com/Cabana.Montana

Localitatea Straja (și implicit Vila Alpin) este situată intre Defileul Jiului și Parcul National Retezat, într-un decor montan absolut superb cu brazi înalți parcă până la cer. Și iată-ne ajunși la Vila Alpin, unde am fost primiți cu vișinată de casa, deja aveam premisele unui teambuilding perfect. După o discuție cu gazdele aflu ca la Vila Alpin exista și un parc de aventură Straja. Ce înseamnă Aventura Parc? Un loc incitant unde primești un ham, doua carabine, o pereche de mănuși și instrucțiuni de la un angajat experimentat și calificat la salvamontiști. De la distanta lucrurile îmi păreau simple, așa că îmi prind carabinele pe cablurile de siguranță și pășesc de la un copac la altul pe diverse trasee. Hai că se poate!

Pregătiri (foto: arhiva personală)

Împreună cu colegii de birou alegem traseul cel mai ușor si ne încolonam la start. Regula principala e ca nu au voie doua persoane in acelasi timp pe proba dintre doi brazi. Eu sunt al doilea si astept cu oarece emoții, dar și cu multa nerabdare, sa incep. Si uite că a venit randul meu, sunt pe o platforma de lemn la vreo 3 metri inaltime, am in fata doua cabluri de care urmeaza sa-mi leg carabinele de siguranta si vreo 15 butuci de lemn pe care trebuie sa pășesc, altfel nu ajung la urmatorul checkpoint. Incep sa imi tremure usor picioarele, inaltimea nu ma deranjeaza dar butucul de lemn pe care am pus piciorul drept se misca in toate direcțiile, ce ma fac? Înapoi nu mai pot sa dau! Sa ma fac de rusine in fata colegilor? Nici gând! Imi iau inima in dinti si tinandu-ma de cabluri incep să pasesc pe butucii de lemn cu un gram de incredere. Mainile imi transpira, manusile stau bine, fixez privirea spre inainte si incep sa capat incredere. Ajung la checkpoint, imi mut carabinele pe cablul de pe brad si ma odihnesc pe podest.

Și-am pornit... (foto: arhiva personală)

Dupa ce au trecut prima proba toti colegii mei, ma uit spre urmatorul brad, urmatorul podest, urmatoarea proba. Ce vad ochii mei? Trebuie sa pasesc de pe o treapta pe alta, ce atarna prin aer legata doar cu cabluri. Imi leg carabinele, alung emotiile, trag aer in piept si incep. Pasesc pe prima cu piciorul drept, pe a doua cu stangul si cand sa aduc dreptul in fata ma dezechilibrez, ma sperii si cad! Tip, urlu, instinctul imi spune ca trebuie sa ma prind de ceva, ajung sa atarn in chingile de siguranta si cam atat. Pamantul e sub mine la 3-4 metri, cei din jur se uita uimiti, nu stiu daca sa rada sau nu. Cert e ca suspendatul de mine statea in aer, oarecum. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, nimeni nu se grabeste sa ma ajute, imi trece frica si ma prind de cabluri sa ma trag inapoi sus. Ajung pe urmatorul podest si deja bravez ca asta e un fel de botez, daca nu faceti ca mine degeaba!

Zboooooooor!!!! (foto: arhiva personală)

Urmeaza alte probe si ajungem la tiroliana. Cand am plecat pe traseu am observat a treia chinga cu role, acum urmeaza sa o folosesc. Primesc din nou instructiunile pentru tiroliana si e treaba mea sa-mi fac curaj. Tiroliana asta se intinde pe vreo 30 de metri intre doi brazi inalti, la capat e prinsa o saltea, oare de ce? Intr-un final ma aplec un pic pe spate si ridic picioarele, in secunda doi coboram cu viteza spre saltea, senzatia de libertate si adrenalina ating cote maxime! Ma opresc langa saltea si tip in gura mare ca mai vreau! Da! Ma comport ca un copil la tobogane, vreau sa ma dau cu tiroliana o zi intreaga!

Colegii mei de teambuilding se uita fascinati la mine, si ei au fost incantati de tiroliana numai ca eu am fost singurul care a strigat "mai vreau!" Probabil ca voi primi un cadou de la ei pe tema asta!

Circuitul de la Aventura Parc a fost presat de probe generatoare de emotii si noduri in gat dar la final am stiut ca asta e distractia pe care o vrem si la urmatorul teambuilding! Nu conteaza ca e la mare, la munte sau in salina! Noi vrem Aventura Parc!

Dragii mei, stiu ca poate sa va para un pic departe de voi Straja dar Vila Alpin merita efortul de a ajunge acolo, e poate cea mai frumoasa zona muntoasa a tarii, gazdele sunt primitoare, conditiile de cazare excelente, de ce nu pana la urma?


Acest articol a fost scris pentru Superblog 2014.