#Glume de anul trecut - 3

Pentru că am pomenint aici, revin cu bancul.

Într-un avion, un român și un american....
Românul scoate un măr și mănâncă.
Americanul curios: - Ce e ăla?
Românul:  - Un măr.
Americanul:  - Ha ha ha, ce mere mici si urâte aveți voi în România. La noi, în America, merele sunt mari și frumoase.
Românul se oftică. Mai trece puțin timp și își scoate o pară.
Americanul curios:  - Ce e aia, măi române?

#Glume de anul trecut - 2

O doamnă merge să își cumpere un papagal.
Vede că toti papagalii sunt scumpi. doar unul costa numai 10 lei.
Îl intreabă pe vânzător de ce toți sunt scumpi numai acela e ieftin. Vânzătorul îi răspunde:
- Știți doamnă..... acesta are o mică problemă.
-Care?
-Ani de zile papagalul acesta a stat într-un bordel.
-Și ?
-Și uneori spune cuvinte urâte.
-Nicio problemă. Îl cumpăr!

Inventivitate sau adaptare

Că tot am scris ultimul articol despre serviciu, m-am gândit să vă povestesc despre inventivitatea și adaptarea unora la evoluția lucrurilor.

Sâmbătă seara, după serviciu, am fost la o nuntă. Nunta Cristinei cu Alex. Casă de piatră, și aici în mediul virtual!

Și cum la nuntă, în România, există un obicei cu furatul miresei, m-am asociat grupării teroriste care a sustras mireasa de la propria nuntă. Că doar oamenii aceia care au făcut documentarul despre furatul miresei, l-au făcut bazat pe fapte reale.

Echilibrul dintre serviciu si viata extraprofesionala

Am ajuns și la proba cu numărul 12 din Superblog 2012. După bijuterii, laptop-uri și alte chestii, a venit vremea pentru ceva cu mai mare aplicabilitate practică, o problemă cotidiană și reală.  Echilibrul dintre serviciu si viața extraprofesională.

Delicat subiect. Majoritatea avem un serviciu. Pentru că aveam nevoie de bani pentru a putea trăi. Și astfel ne vindem forța de muncă. Dar cu ce preț?

Teatru

Schimbarea e bună. Știu că am mai auzit undeva replica asta, dar în urma căutărilor pe Google n-am găsit nimic la care aș vrea să fac reclamă.

Ideea e că se spune că un cinefil nu i-ar plăcea un spectacol. Scena dintr-un film fiind mult mai mare. Yo nu cred în idei preconcepute și-mi place să văd un lucru cu ochii mei înainte să îl cred (după cum bine zice dl prof Grimalschi: eu vă cred pe cuvânt, dar după ce verific). Așa că, în seara asta, fiind prin nămeții din capitala noastră mult înzăpezită iubită, am trecut pe lângă Teatrul Nottara și m-am gândit să văd dacă rulează vreun spectacol. N-am mai fost la teatru de nu mai știu când .((cred că pe la 17 ani am mers la o piesă în care juca o prietenă). În principal din lipsă de timp și de persoane cu care să fac acest lucru. Dar și din cauză că spectacolele de teatru rulează doar seara și din cauză că sunt un cinefil înfocat. Acum de când am început să lucrez nu mai am timp să merg la toate filmele, ca în vremurile bune.)