Final de an - la munte

Anul se apropie de sfârșit așa că fiecare profită cum poate de clipele rămase. Așa m-am hotărât cu fratemiu să mergem o fugă pe la munte, așa de final de an.
Și am plecat noi vineri dis de dimineață ca să evităm balamucul din trafic. A fost ideea lui. O parte din grup se răzgândise așa că am rămas suficient de puțini încât să avem loc în micuța Skoda. Și pe la 9:puțin eram deja la Predeal.

Aventura in natura

Multă lume pleacă din oraș în weekened. Și când spun asta, mă refer în principal la cei care nu lucrează în weekenduri, nu la mine. Pe vremuri plecam și eu.

Și cum sezonul cald s-a încheiat, nu se mai duce lumea la mare. Nu de alta, dar nu mai ai ce face. Doar să vezi niște apă și să nu poți face plajă, parcă n-are haz. Și dacă mai adaugi niște prețuri d-alea de stațiune, te-apucă plânsul.

Post canicular 3

Din nefericire și azi e cald. Tot cald ca în deșert. V-am promis că vă voi ține la curent..

E puțin mai cald decât ieri, însă azi bate puțin vântul. Vântul schimbării... Pentru că, sursele mele mi-au spus că de diseară o să se observe o schimbare. Nu, nu de regim politic. Tot de vreme. Vor începe ploile. Sper doar ca sursele mele să nu mă dezamăgească din nou, ca acum două săptămâni când au anunțat că va fi cod galben de ploi și furtuni și a plouat fix 23 picături.

Dacă nu se schimbă, mă gândesc serios să-mi iau un concediu de la stat în căldură (paradoxal, la muncă am răcoare) și să plec la ski in Austria. Păi când gheața din pahar nu mai e suficientă, trebuie să ai gândești la un nivel mai mare. Și cum la noi la munte, vara nu-i ca iarna, (probabil în afară de prețuri), a trebuit să mă orientez către alte destinații montane.

În curând o să migrăm toți în țările calde.. pentru că e mai răcoare decât la noi. O să plecăm când vin păsările și invers.

Turism Romanesc

Cum weekendul meu de săptămâna aceasta a fost compus doar dintro zi, m-am hotărât să profit din plin de ea. Așa că, azinoapte azidimineață când am venit de la serviciu mi-am făcut niște mici pregătiri să dau o fugă până la munte, să văd dacă și acolo zăpada e la fel de albă. Și așa, după 8h jum de muncă, am dormit 2h jum și apoi, la 5:25 m-am trezit, ca să ajung la gară să prind trenul de ora 6:27. Personal Regio, că așa a vrut al meu frate, având în vedere că inter-regio ajunge cu numai o oră mai devreme și costă de 3+ ori mai mult ( 28 în loc de 8,5 ( RON) ).
Și a venit vremea îmbarcării. Trenul acesta nu mai semăna deloc cu personalul de altă dată. Poate nu am mai circulat yo de mult cu trenul, dar am fost impresionat plăcut. Adică acesta e cel mai ieftin tren cu care poți circula. Nu te aștepți la condiții. Dar acesta era un tren european. Modern, curat, cald. Și foarte silențios, nu se mai auzea sunetul acela specific de tren. Era ca un autocar. Nu-mi venea să cred că CFR-ul nostru a ajuns la asemenea standarde. Felicitări CFR!
La 9:44 (conform orarului CFR, eram prea obosit ca să notez exact ora, dar oricum, trenul a ajuns bine) am debarcat în Predeal. Stațiune românească ce nu necesită prezentare (pentru cei ce nu știu, e un fel de Vălenii de Munte, dar PE MUNTE ). Am ales Predeal (de fapt, tot fratemiu a ales) pentru că este stațiunea cu gara situată cel mai aproape de pârtie. La centrele de închirieri, tarifele erau cam așa:
30lei - Snowboard;
25lei - Ski-uri
10lei - Sanie.
Tarifele sunt PE ZI.
Snowboardul și skiurile se livrau  cu încălțările aferente.

Pe pârtie, am fost din nou surprins să văd că sunt "asaltat" de promoteri. Și în timp ce urcam, să am de unde să cobor (că d-aia urcă lumea pe deal, nu?),  am primit biscuiți Tuc și Belvita Start, iar mai sus am primit ceai cald de la Cappy (de fapt era un fel de vin fiert care în loc de vin avea suc de mere).
Suficiente bunătăți cât să-ți țină de foame. Dar m-am hotărât să mănânc și ceva mai serios și am fost la restaurantul Fulg de Nea. NU vă duceți acolo. Prima lucru care nu mi-a plăcut aici a fost că te obligă (dacă vrei să servești ceva de la ei) să-ți duci echipamentul la garderoba lor, lucru pentru care te și taxează. Servirea lasă de dorit, iar mâncarea este jalnică. Prețurile nu sunt nici ele prea prietenoase ca să justifice aceste lucruri.

Mai târziu, după ce m-am săturat de snowboarding m-am hotărât să mă plimb prin oraș puțin. Și  când am ajuns aprope de capătul orașului (de fapt mă plictisisem să tot merg) am văzut un restaurant. Și am zis să intru să beau un vin fiert. Dar uitându-mă la meniu am observat că nu era unul plin de prețuri piperate. Așa că am și comandat un Bulz, care a fost genial.
Atașez meniul restaurantului pe care îl recomand cu încredere și cu multă plăcere.

Pe scurt: plimbare București - Predeal - București = 15lei (pt studenți)... mai puțin decât taxiul meu zilnic către casă  :)

Romania - Land of choice

Rețetă de mișcare

Se ia un cuplu, se presară un frate, un vecin și două verișoare (verișoarele cuplului, câte una de la fiecare membru), se adaugă 6 biciclete și puțin chef de pedalat. Apoi se amestecă, se pun pe un traseu semi-montan, off-road, de 40km (20 dus, 20 întors) și se lasă la pedalat. Se opresc din când în când pentru a se odihni (unele persoane erau mai obosite de la lăudatul cu condiția fizică). Se mai lasă la pedalat cu pauze periodice la aproximativ 10minute, pentru regrupări. Se feresc bine de câinii vagabonzi (nu comunitari, că nu mai eram în comună), se adaugă pauze de reparat biciclete (de la pedalatul intens unii au rămas fără pedale). Când se ajunge la destinație ( la barajul Mâneciu (cel mai mare baraj de pământ din România și al 2 lea din Europa (zic gurile rele :P ) ) se hidratează ( la cârciuma de lângă baraj), apoi se lasă la făcut poze (da, normal că pentru blog). După ce se termină și această opreațiune se începe pedalarea rapidă (adică așa, încet, ca trenurile rapide) către “bază”, unde se așteaptă cu clătite. După ce se mai rupe o pedală și la bicicleta celeilalte verișoare (că doar nu era să se rupă la verișoară), se fac mici schimburi de biciclete și se împinge “călărețul” bicicletei avariate. Când se apropie de bază, se “scot” din grup o verișoară (cea atletă) și vecinul și se trimit către casa verișoarei ( că are doar 18 ani, și era ora 8:30PM, adică oră de somn pentru cineva care merge a2a zi la școală ). Apoi, la bază, se repară bicicleta celeilalte verișoare, și se trimite acasă pentru a fi pedepsită că s-a întors târziu.

Se poate servi cu garnitură de soare, și cu bere rece. A se evita excesul, întrucât pedalatul noaptea poate fi periculos. Se pot adăuga, după gust, băuturi răcoritoare, haine cu mâneci lungi și pachete nocturne ( far, stop, vestă reflectorizantă). În caz de avarie ce nu poate fi remediată pe traseu, din lipsă de echipament sau din lene puteți suna unul din cunoscuți să vină să vă ia cu mașina (presupunând că au o mașină în care încape o bicicletă, sau este dotată cu suport de bicicletă). Sau, înainte de a pleca pe traseu se poate lua în buzunar un Matiz, special pentru astfel de situații de urgență.

The happy couple

Acest post este scris cu Microsoft Window Live Writer, așa că nu îmi asum responsabilitatea pentru eventualele erori de aranjare în pagină.

Gata Marea

M-am întors de la mare. La munte. Așa că revin la posturile scurte și rare.

Mai târziu pun și câteva poze. Până atunci uitați-vă pe lângă ce am trecut pe drum: aici.

Weekend (2)

După cum am promis, revin cu povestiri.

Ai mei părinți (mai mult tata), au hotărât să mergem în weekend să le arătăm prietenilor noștri veniți din Botoșani Transfăgărășanul. (am pus link cu "date tehnice" și alte informații, întrucât acesta este un blog, nu e enciclopedie). Și după o planificare intensă a traseului, vineri seară, am plecat, sâmbătă dimineață la drum.

Traseul a fost cel marcat cu roșu în această poză:

Am parcurs acest traseu de 522km (în realitate e mai lung și mai șerpuit) în 14:15 (mda 14h) (cu toate popasurile pe care le-am făcut). Adică am mers cu o medie de viteză de ~37km/h (regulamentar :D). De fapt această viteză demnă de formula 1 (mă refer la anii '30, nu acum) a fost posibilă datorită unui segment (nu tot) din carosabil care arăta ca după bombardament (și nu cu bombe sexy).

Am vrut să relatez live, așa cum spune și colegul Emil (doar n-avem blog degeaba), dar spre deosebire de el care nu dispune de mijloace tehnice demne de secolul nostru (adică are 2 telefoane mai vechi); yo am întâmpinat o altă problemă. Cu toate că eram "dotat" cu Motorola VE66 (click pentru date tehnice); am observat efectele publicității înșelătoare. În reclame, poți să-ți faci nunta pe vârf de munte și s-o transmiți prin internetul 3G de la vodafone. În realitate, nu ai nici măcar semnal GSM pentru a efectua un apel (să suni pe cineva, mai pe românește). Nu tot drumul, dar majoritatea Transfăgărășanului. Și ca să nu se creadă ca fac antireclamă companiei mai sus menționate, o să precizez că nici concurența nu avea semnal. Așa că dacă vă vine vreo idee de "nuntă ca-n reclame" (poveștile nu mai sunt la modă) stabiliți o dată viitoare situată la cel puțin 3 ani depărtare (sunt optimist). Sau mergeți cu Emil la nunți clasice.

Dată fiind această lipsă de "radiații telefonice" (semnal), am folosit telefonul pe post de aparat foto și cameră video (pentru filmulețe contactați-mă, nu le mai pun aici), și am amânat postarea până azi.

Weekend

Având în vedere că Emil se laudă cu weekendul lui, m-am gândit să pun și yo câteva poze din weekendul meu. Povestiri mai târziu.