Anul se apropie de sfârșit așa că fiecare profită cum poate de clipele rămase. Așa m-am hotărât cu fratemiu să mergem o fugă pe la munte, așa de final de an.
Și am plecat noi vineri dis de dimineață ca să evităm balamucul din trafic. A fost ideea lui. O parte din grup se răzgândise așa că am rămas suficient de puțini încât să avem loc în micuța Skoda. Și pe la 9:puțin eram deja la Predeal.
Se afișează postările cu eticheta turism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta turism. Afișați toate postările
duminică, 30 decembrie 2012
luni, 22 octombrie 2012
Aventura in natura
Multă lume pleacă din oraș în weekened. Și când spun asta, mă refer în principal la cei care nu lucrează în weekenduri, nu la mine. Pe vremuri plecam și eu.
Și cum sezonul cald s-a încheiat, nu se mai duce lumea la mare. Nu de alta, dar nu mai ai ce face. Doar să vezi niște apă și să nu poți face plajă, parcă n-are haz. Și dacă mai adaugi niște prețuri d-alea de stațiune, te-apucă plânsul.
Și cum sezonul cald s-a încheiat, nu se mai duce lumea la mare. Nu de alta, dar nu mai ai ce face. Doar să vezi niște apă și să nu poți face plajă, parcă n-are haz. Și dacă mai adaugi niște prețuri d-alea de stațiune, te-apucă plânsul.
vineri, 10 august 2012
Turism - Arena Nationala
Cu toate că s-a deschis de aproape 1 an, până azi nu am vizitat Arena Națională. Nu am avut când, nu am avut cu cine, nu am găsit un meci pașnic.
Datorită lui Emil, care a mers aproape 5 minute ieri să-mi cumpere și mie bilet, după ce tot el mi-a spus că e meci și biletul la Tribuna 2 e doar 25 lei; am fost azi la Rapid Bucuresti 1 - 0 SC Heerenveen.
Am ajuns la Arenă cu vreo 15 minute înainte de începutul meciului. Ca orice stadion care se respectă, era plin de forțe de ordine. Ziceai că e zonă de război, nu meci de fotbal. Unde nu erau jandarmi, erau gardieni privați. Până să ajung la turnicheții care îmi validau biletul, să pot intra pe stadion, a trebuit să trec prin două controale corporale. Nu prea înțeleg de ce 2, când nu prea aveai de unde să iei arme între cele 2. Primul a fost ok, la al2lea, s-a găsit un gardian să cârâie că am aparat foto. M-am uitat urât la el, i-am spus că n-am auzit nicăieri asemenea inepție și a sărit altul să-i spună că regula se aplică doar la aparate profesionale. Și m-au lăsat să trec.
Care e logica pentru care n-am voie cu un aparat profesional? E prima dată când aud așa ceva.
Datorită lui Emil, care a mers aproape 5 minute ieri să-mi cumpere și mie bilet, după ce tot el mi-a spus că e meci și biletul la Tribuna 2 e doar 25 lei; am fost azi la Rapid Bucuresti 1 - 0 SC Heerenveen.
Am ajuns la Arenă cu vreo 15 minute înainte de începutul meciului. Ca orice stadion care se respectă, era plin de forțe de ordine. Ziceai că e zonă de război, nu meci de fotbal. Unde nu erau jandarmi, erau gardieni privați. Până să ajung la turnicheții care îmi validau biletul, să pot intra pe stadion, a trebuit să trec prin două controale corporale. Nu prea înțeleg de ce 2, când nu prea aveai de unde să iei arme între cele 2. Primul a fost ok, la al2lea, s-a găsit un gardian să cârâie că am aparat foto. M-am uitat urât la el, i-am spus că n-am auzit nicăieri asemenea inepție și a sărit altul să-i spună că regula se aplică doar la aparate profesionale. Și m-au lăsat să trec.
Care e logica pentru care n-am voie cu un aparat profesional? E prima dată când aud așa ceva.
Locația:
National Arena, Bucharest, Romania
sâmbătă, 30 iunie 2012
100 minute prin capitală
Chiar dacă în ultimele zile am rămas serios în urmă cu somnul, am zis că asta nu-i un motiv să-mi petrec ziua de sâmbătă între 4 pereți (prea stereotipic) în casă. Așa că am ieșit să dau o tură cu bicicleta, să pun sângele în mișcare, să mai îmi treacă somnul.
Și am luat bicicleta și m-am întâlnit cu amicul Iuli în Herăstrău. Dat fiind că acest parc era foarte aglomerat, am pozat peștii morți (nu, nu erau morți de cald, erau morți de tot) și am plecat să continuăm arsul caloriilor - varianta velo.
Și am luat bicicleta și m-am întâlnit cu amicul Iuli în Herăstrău. Dat fiind că acest parc era foarte aglomerat, am pozat peștii morți (nu, nu erau morți de cald, erau morți de tot) și am plecat să continuăm arsul caloriilor - varianta velo.
Locația:
Peste tot prin Bucuresti, Romania
sâmbătă, 23 iunie 2012
Post canicular 3
Din nefericire și azi e cald. Tot cald ca în deșert. V-am promis că vă voi ține la curent..
E puțin mai cald decât ieri, însă azi bate puțin vântul. Vântul schimbării... Pentru că, sursele mele mi-au spus că de diseară o să se observe o schimbare. Nu, nu de regim politic. Tot de vreme. Vor începe ploile. Sper doar ca sursele mele să nu mă dezamăgească din nou, ca acum două săptămâni când au anunțat că va fi cod galben de ploi și furtuni și a plouat fix 23 picături.
Dacă nu se schimbă, mă gândesc serios să-mi iau un concediu de la stat în căldură (paradoxal, la muncă am răcoare) și să plec la ski in Austria. Păi când gheața din pahar nu mai e suficientă, trebuie să ai gândești la un nivel mai mare. Și cum la noi la munte, vara nu-i ca iarna, (probabil în afară de prețuri), a trebuit să mă orientez către alte destinații montane.
În curând o să migrăm toți în țările calde.. pentru că e mai răcoare decât la noi. O să plecăm când vin păsările și invers.
E puțin mai cald decât ieri, însă azi bate puțin vântul. Vântul schimbării... Pentru că, sursele mele mi-au spus că de diseară o să se observe o schimbare. Nu, nu de regim politic. Tot de vreme. Vor începe ploile. Sper doar ca sursele mele să nu mă dezamăgească din nou, ca acum două săptămâni când au anunțat că va fi cod galben de ploi și furtuni și a plouat fix 23 picături.
Dacă nu se schimbă, mă gândesc serios să-mi iau un concediu de la stat în căldură (paradoxal, la muncă am răcoare) și să plec la ski in Austria. Păi când gheața din pahar nu mai e suficientă, trebuie să ai gândești la un nivel mai mare. Și cum la noi la munte, vara nu-i ca iarna, (probabil în afară de prețuri), a trebuit să mă orientez către alte destinații montane.
În curând o să migrăm toți în țările calde.. pentru că e mai răcoare decât la noi. O să plecăm când vin păsările și invers.
luni, 18 iunie 2012
Day at the museum
Ieri, duminică, am mers cu 2 colegi de la serviciu la muzeu. Ei vorbeau la muncă de această ieșire și m-am gândit că puțină culturalizare nu strică niciodată.
Așa că m-am dus la muzeu. La Muzeul de aviație. De zburat n-am zburat până acum, avioanele nu mă pasionează în mod deosebit, însă îmi plac stewardesele. Mă rog, mai mult una ca restul, dar asta e altă poveste. La muzeu nu aș fi putut vedea decât, eventual, istoria lor.
Primul lucru, când am intrat în curtea muzeului, o femeie de la poartă ne-a întrebat dacă mergem la muzeu sau la biserica. Am zis că la muzeu, și mi-a răspuns că e bine, pentru că biserica era închisă. Trecem peste șocul imens reprezentat de faptul că în povești, casa Domnului este mereu deschisă, și revenim la cel de atunci: De ce ar exista o biserică în curtea unui muzeu? Colegul Costin mi-a spus că e din cauză că acel muzeu, cu totul, ar fi de fapt unitate militară.
Apoi, mi-am dat seama că muzeul avea exponate și în curte. Și m-am mirat că nu sare nimeni să-mi ia bani pe bilete. Adică dacă te duci la târgul acela de vechituri din fiecare weekend, de la Valea Cascadelor ți se cer 2lei/ pers. la intrare, iar aici nu mă întrebaseră decât dacă vreau să merg la biserica închisă. Același Costin (doar el era cu mine atunci) vine din nou cu același răspuns pertinent: E unitate militară, n-au voie să ne ia bilet.
Așa că m-am dus la muzeu. La Muzeul de aviație. De zburat n-am zburat până acum, avioanele nu mă pasionează în mod deosebit, însă îmi plac stewardesele. Mă rog, mai mult una ca restul, dar asta e altă poveste. La muzeu nu aș fi putut vedea decât, eventual, istoria lor.
Primul lucru, când am intrat în curtea muzeului, o femeie de la poartă ne-a întrebat dacă mergem la muzeu sau la biserica. Am zis că la muzeu, și mi-a răspuns că e bine, pentru că biserica era închisă. Trecem peste șocul imens reprezentat de faptul că în povești, casa Domnului este mereu deschisă, și revenim la cel de atunci: De ce ar exista o biserică în curtea unui muzeu? Colegul Costin mi-a spus că e din cauză că acel muzeu, cu totul, ar fi de fapt unitate militară.
Apoi, mi-am dat seama că muzeul avea exponate și în curte. Și m-am mirat că nu sare nimeni să-mi ia bani pe bilete. Adică dacă te duci la târgul acela de vechituri din fiecare weekend, de la Valea Cascadelor ți se cer 2lei/ pers. la intrare, iar aici nu mă întrebaseră decât dacă vreau să merg la biserica închisă. Același Costin (doar el era cu mine atunci) vine din nou cu același răspuns pertinent: E unitate militară, n-au voie să ne ia bilet.
duminică, 29 ianuarie 2012
Turism Romanesc
Cum weekendul meu de săptămâna aceasta a fost compus doar dintro zi, m-am hotărât să profit din plin de ea. Așa că, azinoapte azidimineață când am venit de la serviciu mi-am făcut niște mici pregătiri să dau o fugă până la munte, să văd dacă și acolo zăpada e la fel de albă. Și așa, după 8h jum de muncă, am dormit 2h jum și apoi, la 5:25 m-am trezit, ca să ajung la gară să prind trenul de ora 6:27. Personal Regio, că așa a vrut al meu frate, având în vedere că inter-regio ajunge cu numai o oră mai devreme și costă de 3+ ori mai mult ( 28 în loc de 8,5 ( RON) ).
Și a venit vremea îmbarcării. Trenul acesta nu mai semăna deloc cu personalul de altă dată. Poate nu am mai circulat yo de mult cu trenul, dar am fost impresionat plăcut. Adică acesta e cel mai ieftin tren cu care poți circula. Nu te aștepți la condiții. Dar acesta era un tren european. Modern, curat, cald. Și foarte silențios, nu se mai auzea sunetul acela specific de tren. Era ca un autocar. Nu-mi venea să cred că CFR-ul nostru a ajuns la asemenea standarde. Felicitări CFR!
La 9:44 (conform orarului CFR, eram prea obosit ca să notez exact ora, dar oricum, trenul a ajuns bine) am debarcat în Predeal. Stațiune românească ce nu necesită prezentare (pentru cei ce nu știu, e un fel de Vălenii de Munte, dar PE MUNTE ). Am ales Predeal (de fapt, tot fratemiu a ales) pentru că este stațiunea cu gara situată cel mai aproape de pârtie. La centrele de închirieri, tarifele erau cam așa:
30lei - Snowboard;
25lei - Ski-uri
10lei - Sanie.
Tarifele sunt PE ZI.
Snowboardul și skiurile se livrau cu încălțările aferente.
Pe pârtie, am fost din nou surprins să văd că sunt "asaltat" de promoteri. Și în timp ce urcam, să am de unde să cobor (că d-aia urcă lumea pe deal, nu?), am primit biscuiți Tuc și Belvita Start, iar mai sus am primit ceai cald de la Cappy (de fapt era un fel de vin fiert care în loc de vin avea suc de mere).
Suficiente bunătăți cât să-ți țină de foame. Dar m-am hotărât să mănânc și ceva mai serios și am fost la restaurantul Fulg de Nea. NU vă duceți acolo. Prima lucru care nu mi-a plăcut aici a fost că te obligă (dacă vrei să servești ceva de la ei) să-ți duci echipamentul la garderoba lor, lucru pentru care te și taxează. Servirea lasă de dorit, iar mâncarea este jalnică. Prețurile nu sunt nici ele prea prietenoase ca să justifice aceste lucruri.
Mai târziu, după ce m-am săturat de snowboarding m-am hotărât să mă plimb prin oraș puțin. Și când am ajuns aprope de capătul orașului (de fapt mă plictisisem să tot merg) am văzut un restaurant. Și am zis să intru să beau un vin fiert. Dar uitându-mă la meniu am observat că nu era unul plin de prețuri piperate. Așa că am și comandat un Bulz, care a fost genial.
Atașez meniul restaurantului pe care îl recomand cu încredere și cu multă plăcere.
Pe scurt: plimbare București - Predeal - București = 15lei (pt studenți)... mai puțin decât taxiul meu zilnic către casă :)
Romania - Land of choice
Și a venit vremea îmbarcării. Trenul acesta nu mai semăna deloc cu personalul de altă dată. Poate nu am mai circulat yo de mult cu trenul, dar am fost impresionat plăcut. Adică acesta e cel mai ieftin tren cu care poți circula. Nu te aștepți la condiții. Dar acesta era un tren european. Modern, curat, cald. Și foarte silențios, nu se mai auzea sunetul acela specific de tren. Era ca un autocar. Nu-mi venea să cred că CFR-ul nostru a ajuns la asemenea standarde. Felicitări CFR!
La 9:44 (conform orarului CFR, eram prea obosit ca să notez exact ora, dar oricum, trenul a ajuns bine) am debarcat în Predeal. Stațiune românească ce nu necesită prezentare (pentru cei ce nu știu, e un fel de Vălenii de Munte, dar PE MUNTE ). Am ales Predeal (de fapt, tot fratemiu a ales) pentru că este stațiunea cu gara situată cel mai aproape de pârtie. La centrele de închirieri, tarifele erau cam așa:
30lei - Snowboard;
25lei - Ski-uri
10lei - Sanie.
Tarifele sunt PE ZI.
Snowboardul și skiurile se livrau cu încălțările aferente.
Pe pârtie, am fost din nou surprins să văd că sunt "asaltat" de promoteri. Și în timp ce urcam, să am de unde să cobor (că d-aia urcă lumea pe deal, nu?), am primit biscuiți Tuc și Belvita Start, iar mai sus am primit ceai cald de la Cappy (de fapt era un fel de vin fiert care în loc de vin avea suc de mere).
Suficiente bunătăți cât să-ți țină de foame. Dar m-am hotărât să mănânc și ceva mai serios și am fost la restaurantul Fulg de Nea. NU vă duceți acolo. Prima lucru care nu mi-a plăcut aici a fost că te obligă (dacă vrei să servești ceva de la ei) să-ți duci echipamentul la garderoba lor, lucru pentru care te și taxează. Servirea lasă de dorit, iar mâncarea este jalnică. Prețurile nu sunt nici ele prea prietenoase ca să justifice aceste lucruri.
Mai târziu, după ce m-am săturat de snowboarding m-am hotărât să mă plimb prin oraș puțin. Și când am ajuns aprope de capătul orașului (de fapt mă plictisisem să tot merg) am văzut un restaurant. Și am zis să intru să beau un vin fiert. Dar uitându-mă la meniu am observat că nu era unul plin de prețuri piperate. Așa că am și comandat un Bulz, care a fost genial.
Atașez meniul restaurantului pe care îl recomand cu încredere și cu multă plăcere.
Pe scurt: plimbare București - Predeal - București = 15lei (pt studenți)... mai puțin decât taxiul meu zilnic către casă :)
Romania - Land of choice
vineri, 14 octombrie 2011
Omul de pestera
Cu totii am văzut poze/ modele ale omului de peșteră. Însă câți dintre voi au avut ocazia să vadă un om de peșteră adevărat?
În plimbările mele din sezonul de vară, am vizitat Peștera Muierilor. Acolo am avut ocazia să întâlnesc acest exemplar rar de om de peșteră. De unde știu că e om de peșteră cu toate că nu seamănă deloc cu reprezentările istorice? Foarte simplu. S-a lăudat...
A spus: "Uitați-vă la mine, așa arată un om care lucrează la muieri 7 zile din 7". Da, știa română... sau poate știu yo limbajul oamenilor de peșteră... buga-buga...
În plimbările mele din sezonul de vară, am vizitat Peștera Muierilor. Acolo am avut ocazia să întâlnesc acest exemplar rar de om de peșteră. De unde știu că e om de peșteră cu toate că nu seamănă deloc cu reprezentările istorice? Foarte simplu. S-a lăudat...
A spus: "Uitați-vă la mine, așa arată un om care lucrează la muieri 7 zile din 7". Da, știa română... sau poate știu yo limbajul oamenilor de peșteră... buga-buga...
Etichete:
caveman,
muieri,
om de pestera,
pestera,
poze,
preistorie,
romania,
turism
Abonați-vă la:
Postări (Atom)