vineri, 10 august 2012
Turism - Arena Nationala
Datorită lui Emil, care a mers aproape 5 minute ieri să-mi cumpere și mie bilet, după ce tot el mi-a spus că e meci și biletul la Tribuna 2 e doar 25 lei; am fost azi la Rapid Bucuresti 1 - 0 SC Heerenveen.
Am ajuns la Arenă cu vreo 15 minute înainte de începutul meciului. Ca orice stadion care se respectă, era plin de forțe de ordine. Ziceai că e zonă de război, nu meci de fotbal. Unde nu erau jandarmi, erau gardieni privați. Până să ajung la turnicheții care îmi validau biletul, să pot intra pe stadion, a trebuit să trec prin două controale corporale. Nu prea înțeleg de ce 2, când nu prea aveai de unde să iei arme între cele 2. Primul a fost ok, la al2lea, s-a găsit un gardian să cârâie că am aparat foto. M-am uitat urât la el, i-am spus că n-am auzit nicăieri asemenea inepție și a sărit altul să-i spună că regula se aplică doar la aparate profesionale. Și m-au lăsat să trec.
Care e logica pentru care n-am voie cu un aparat profesional? E prima dată când aud așa ceva.
luni, 20 septembrie 2010
Rețetă de mișcare
Se ia un cuplu, se presară un frate, un vecin și două verișoare (verișoarele cuplului, câte una de la fiecare membru), se adaugă 6 biciclete și puțin chef de pedalat. Apoi se amestecă, se pun pe un traseu semi-montan, off-road, de 40km (20 dus, 20 întors) și se lasă la pedalat. Se opresc din când în când pentru a se odihni (unele persoane erau mai obosite de la lăudatul cu condiția fizică). Se mai lasă la pedalat cu pauze periodice la aproximativ 10minute, pentru regrupări. Se feresc bine de câinii vagabonzi (nu comunitari, că nu mai eram în comună), se adaugă pauze de reparat biciclete (de la pedalatul intens unii au rămas fără pedale). Când se ajunge la destinație ( la barajul Mâneciu (cel mai mare baraj de pământ din România și al 2 lea din Europa (zic gurile rele :P ) ) se hidratează ( la cârciuma de lângă baraj), apoi se lasă la făcut poze (da, normal că pentru blog). După ce se termină și această opreațiune se începe pedalarea rapidă (adică așa, încet, ca trenurile rapide) către “bază”, unde se așteaptă cu clătite. După ce se mai rupe o pedală și la bicicleta celeilalte verișoare (că doar nu era să se rupă la verișoară), se fac mici schimburi de biciclete și se împinge “călărețul” bicicletei avariate. Când se apropie de bază, se “scot” din grup o verișoară (cea atletă) și vecinul și se trimit către casa verișoarei ( că are doar 18 ani, și era ora 8:30PM, adică oră de somn pentru cineva care merge a2a zi la școală ). Apoi, la bază, se repară bicicleta celeilalte verișoare, și se trimite acasă pentru a fi pedepsită că s-a întors târziu.
Se poate servi cu garnitură de soare, și cu bere rece. A se evita excesul, întrucât pedalatul noaptea poate fi periculos. Se pot adăuga, după gust, băuturi răcoritoare, haine cu mâneci lungi și pachete nocturne ( far, stop, vestă reflectorizantă). În caz de avarie ce nu poate fi remediată pe traseu, din lipsă de echipament sau din lene puteți suna unul din cunoscuți să vină să vă ia cu mașina (presupunând că au o mașină în care încape o bicicletă, sau este dotată cu suport de bicicletă). Sau, înainte de a pleca pe traseu se poate lua în buzunar un Matiz, special pentru astfel de situații de urgență.
Acest post este scris cu Microsoft Window Live Writer, așa că nu îmi asum responsabilitatea pentru eventualele erori de aranjare în pagină.
luni, 13 septembrie 2010
Exerciții fizice
duminică, 11 iulie 2010
Animale si sport
Aceasta (pentru cei care nu o cunosc deja (și sunt convins ca sunt mulți care au auzit de ea dar nu au văzut imagini)) este caracatița Paul.