Luni dimineață

Nu prea am timp/net/chef/inspirație să scriu ceva acum. După ce am citit ultimele 2 posturi ale drd emil mi-am dat seama că deja a trecut prea mult din ziua mea. Poate mai târziu o să scriu ceva. Acum vreau doar să punctez scurt câteva chestii:
- Felicitări Victor Ponta pentru "intrarea" în lumea virtuală (nu, nu sunt fan PSD, în mare parte singura mea orientare politică ar fi: cât mai departe de băsescu posibil)
- E bine că Băse nu mai are escorta poliției și că nu mai vrea să-și asocieze imaginea cu Poliția, strica imaginea Poliției degeaba. Sugerez Poliției Române să folosească radarele din dotare pentru a se asigura că piratu' ajunge la destinații în siguranță, respectând viteza legală și regulile de circulație. (dacă știți un mail pt sugestii și reclamații (pt Poliția Rutieră) lăsați un comment.
- Stimați șoferi, colegi participanți la trafic (în special cei cu TIRurile)vă rog să "încercați să faceți o asociere între mașinile voastre și mașina piratului". (în primul rând că dă foarte bine la CV (yo-s ăla care l-am băgat pe băse în spital/coșciug/etc - salvatorul națiunii), în al 2lea rând chiar sunt curios dacă vrea să-și asocieze imaginea cu "muritorii de rând" ca pe vremurile când avea nevoie de voturi.

A venit toamna...

După îndelungi (din punct de vedere legal, ar fi trebuit să înceapă de aproape o lună) așteptări (nu în sensul că a fost așteptată de cineva, ci în sensul că era de așteptat să se întâmple și asta) a venit în sfârșit toamna. Cu tot tacâmul (nu, n-a venit la masă) : frunzele copacilor s-au colorat (în culori de toamnă (trebuie să menționez că știu că imaginația voastră zboară la prostii și parcă vă văd gândindu-vă la un pom.... mov)), ploile au devenit mai lungi (probabil și mai late, asta nu știu sigur), vântul bate din toate direcțiile creând un foșnet care amplifică senzația de ploaie în așa fel încât dacă stai cu ferestrele deschise și cu ochii închiși o să ai senzația că ești undeva la o cascada (visați în continuare).

Dacă stau să mă gândesc devenise oarecum monotona vara, peste tot soare și frumos, toată lumea fericită, era ca într-un film prost, cu happyend dar fără acțiune. Acum, în sfârșit există puțină dinamică pe cele 2 mari LCD-uri pe care tata le-a pus pe pereții mei când a construit casa, cu diagonale de 58' ( 145cm) și respectiv 64' (160cm) (e vorba de ferestre, să nu-i vină vreo idee vreunui hoț, ar fi păcat să meargă prin vremea asta și să vadă că nu mai e ținta). Copacii se mișcă în toate direcțiile neobosiți de parcă ar fi devenit super copaci (aluzie la reclama cu Rienergy, pe care o s-o pun și-o s-o comentez dacă-mi aduceți aminte, acesta fiind un post despre toamnă).

În popor există 2 vorbe (pe care le știu yo, probabil sunt 1000) care descriu această vreme:

-e o vreme bună de stat în casă și numărat banii

-e o vreme bună de stat în casă și făcut copii

Având în vedere societatea actuală, și criza economică, aș zice că prima iese din discuție, nu poți număra bani dacă nu îi ai (chiar mă gândesc dacă în trecut, când începea ploaia, lumea intra repede în casă, scotea banii de la saltea și începea să-i numere). A2a vorbă populară mi se pare țigănească, asta ar explica evoluția demografică a acestei "specii" (nu, nu sunt rasist, sunt doar răutăcios). Așa că yo m-am gândit că, în anul 2010, aceasta este o vreme bună de stat în casă și scris pe blog (pe asta a gândit-o bloggerul din mine). Oricum ideea generală e că e o vreme bună de stat în casă, indiferent ce faci . Yo sigur nu vreau să stau pe afară prin vremea asta, m-am cam săturat de antibiotice și stat în pat. Deci, ori mă ascultați pe mine și stați în casă, eventual privind pe geam ce e afară, ori ascultați sfatul Lion (nu, nu leul din mine) care spune să stați afară. Alegerea vă aparține, chiar dacă aproape tot în țara asta se întâmplă cum vrea piratu'. Cred că el e în culmea fericirii toamna, apă peste tot, țara devine toată portocalie, ce mai, ca pe vremea când era el tânăr și avea păr...

Gata, cum mi-a apărut imaginea lui în minte mi-a pierit inspirația și cheful să mai scriu despre toamnă. Revin cu completări cât de curând.

Se intoarce copilul dupa prima zi de scoala si le spune parintilor:

- Gata! De azi la scoala nu ma duc!

Parintii intreaba:

- De ce?

La care copilul raspunde:

- De scris nu stiu! De citit nu stiu! Si nu-ti dau voie nici macar sa vorbesti!

Băsescu, la ușa ta, a venit Poliția !!!

Probabil toată lumea știe ce s-a întâmplat azi ( polițtiștii s-au întâlnit să protesteze în fața Guvernului. După ce au protestat ei puțin pe acolo și au văzut că nu îi bagă nimeni în seamă și-au luat uniformele și au plecat la Cotroceni, unde au scandat lozinci anti băsiste și s-au aruncat caschetele). Băsescu nu era “acasă”, probabil era și el la un șpriț ceva, că doar nu intră în atributele președintelui să stea la birou să aștepte polițiști protestatari. Consilierii prezidențiali s-au gândit că poate polițiștii se plictiseau și le-au spus să plece acasă întrucât protestul lor este ilegal. În replică, polițiștii au promis că vor reveni în săptămânile următoare blocând administrația prezidențială. Nu înțeleg cum cred ei că vor bloca ceva dat fiind că vor trebui să obțină autorizații de protest, și, astfel, Băse va afla de venirea lor și îi va lăsa cu ochii în soare, ca azi. Soluția e una mai simplă, să plece piratul de tot. Așa nu va mai sta cu grijă că vine Poliția peste el, sau… cine știe….

Rețetă de mișcare

Se ia un cuplu, se presară un frate, un vecin și două verișoare (verișoarele cuplului, câte una de la fiecare membru), se adaugă 6 biciclete și puțin chef de pedalat. Apoi se amestecă, se pun pe un traseu semi-montan, off-road, de 40km (20 dus, 20 întors) și se lasă la pedalat. Se opresc din când în când pentru a se odihni (unele persoane erau mai obosite de la lăudatul cu condiția fizică). Se mai lasă la pedalat cu pauze periodice la aproximativ 10minute, pentru regrupări. Se feresc bine de câinii vagabonzi (nu comunitari, că nu mai eram în comună), se adaugă pauze de reparat biciclete (de la pedalatul intens unii au rămas fără pedale). Când se ajunge la destinație ( la barajul Mâneciu (cel mai mare baraj de pământ din România și al 2 lea din Europa (zic gurile rele :P ) ) se hidratează ( la cârciuma de lângă baraj), apoi se lasă la făcut poze (da, normal că pentru blog). După ce se termină și această opreațiune se începe pedalarea rapidă (adică așa, încet, ca trenurile rapide) către “bază”, unde se așteaptă cu clătite. După ce se mai rupe o pedală și la bicicleta celeilalte verișoare (că doar nu era să se rupă la verișoară), se fac mici schimburi de biciclete și se împinge “călărețul” bicicletei avariate. Când se apropie de bază, se “scot” din grup o verișoară (cea atletă) și vecinul și se trimit către casa verișoarei ( că are doar 18 ani, și era ora 8:30PM, adică oră de somn pentru cineva care merge a2a zi la școală ). Apoi, la bază, se repară bicicleta celeilalte verișoare, și se trimite acasă pentru a fi pedepsită că s-a întors târziu.

Se poate servi cu garnitură de soare, și cu bere rece. A se evita excesul, întrucât pedalatul noaptea poate fi periculos. Se pot adăuga, după gust, băuturi răcoritoare, haine cu mâneci lungi și pachete nocturne ( far, stop, vestă reflectorizantă). În caz de avarie ce nu poate fi remediată pe traseu, din lipsă de echipament sau din lene puteți suna unul din cunoscuți să vină să vă ia cu mașina (presupunând că au o mașină în care încape o bicicletă, sau este dotată cu suport de bicicletă). Sau, înainte de a pleca pe traseu se poate lua în buzunar un Matiz, special pentru astfel de situații de urgență.

The happy couple

Acest post este scris cu Microsoft Window Live Writer, așa că nu îmi asum responsabilitatea pentru eventualele erori de aranjare în pagină.