A fi sau a nu fi... contabil

Discutam zilele trecute cu una din colegele mele de facultate, de la Relații internaționale, care a fost atrasă mai mult de contabilititate decât de restul disciplinelor cu caracter internațional.

Mi-a spus că sunt o mulțime de firme contabilitate București, și prin urmare, piața locurilor de muncă este mai deschisă decât pentru noi, restul, care visăm cariere internaționale. Și prin cariere internaționale, nu mă refer la CGS. Prietenii știu de ce (fără aluzie la bere).

E drept, contabilitatea e necesară fiecărei firme, fie ea una de apartament (caz în care birocrația este mai puțină), fie o corporație multinațională (că tot vorbeam de extraneitate).  Însă chiar așa nevoie mare să fie de contabilii? Chiar să fi ajuns în punctul în care, sistemul, prin birocrația sa, să fi creat un job în care să fie nevoie de mai mulți oameni decât firme?

Pasul următor va fi scăderea prețurilor la serviciile de contabilitate. Asta în cazul în care contabilii se înmulțesc. Oferta de servicii va fi foarte mare, iar prețurile mici. Momentan nu pot spune dacă serviciile contabile sunt scumpe sau ieftine, pentru că n-am interacționat cu ele. Știu doar că puținii prieteni care se ocupă cu aceste lucruri, nu o duc prea rău. Nici din punct de vedere financiar, nici din punct de vedere al volumului de muncă. Mă rog, depinde cum vrei să privești lucrurile, dar din perspectiva mea, faptul că au de muncă, nu poate fi un lucru rău. Cel puțin nu în contextul economic actual.

Ideea e că, în timpul facultății, nu mi s-a părut a fi un domeniu atât de interesant, și de viitor, contabilitatea. Am învățat-o,  cred că după un mic training pentru a-mi șterge praful de pe memorie, aș putea s-o practic, însă nu mă atrage. În principal datorită birocrației. Întotdeauna birocrația mi-a displăcut. Și cred că tuturor li se întâmplă asta, de aceea sunt contabilii bine plătiți, că te scutesc de stat la cozi pe la administrațiile fiscale să depună formularele lu’ pește. Nu pentru că știu să facă câteva calcule cu intrări-ieșiri. Pentru asta există computere, și există calculatoare. Nu trebuie să-ți bați capul prea mult. Însă când vine vorba de stat la cozi... nu mai e așa amuzant.

Un marlan in minus

E timpul pentru un nou articol despre evenimente întâmplate recent prin frumoasa noastră țărișoară, România cu â din ă (cum zicea un mare clasic în viață).

A avut loc un accident zilele trecute. Nu știu data exactă pentru că atât de mult nu-mi pasă.  Un tip din Ștefănești, mare șmecher, a depășit coloana de muritori de rând care stăteau la barieră, s-a băgat pe linia de cale ferată și a mierlit-o. L-ar fi lovit un tren de Constanța, din plin, la o viteză de vreo 110km.

UPS centrale- reloaded

Am fost surprins să văd, studiind statisticile blogului, că în ultima perioadă, un articol a reușit să acumuleze foarte multe like-uri.  Motiv pentru care am decis să mai scriu unul. Este vorba de articolul despre UPS centrale.

Nu o să ma umflu în pene (nu că ar avea leii pene, dar așa e vorba) să spun că numărul acela mi se datorează în totalitate. Like-urile acelea arată că lumea este interesată de subiect și că rândurile scrise de mine au fost considerate utile. Și eu le cosider la fel, și mă bucur că am putut să ajut.

Așa că în acest nou articol despre UPS centrale, o să vă zic ce-am mai descoperit eu pe acest subiect care la prima vedere părea foarte simplu.  Adică nu e mare lucru să pui un UPS la centrală. Și cu toate asta, multă lume nu are un UPS. Nici eu nu am. De ce?

A mai trecut un BAC

Era pe net la un momentdat un banc:  Elevii din Galați și Brăila iau în fiecare zi BAC-ul. 

După ce s-au afișat rezultatele de anul acesta, s-a văzut experiența celor din Brăila, care au avut cea mai mare rată de promovabilitate. Și, că tot vă ziceam aici previziunea mea legată de promovabilitate, o să vă povestesc exact care e logica pe care am folosit-o atunci.

În primul rând, se știe că pentru ca un popor să fie ușor de condus, nu trebuie să aibă multă școală. E mai mult de discutat aici, așa că nu intru în detalii. Guvernanții știu asta. Sistemul e suficient de îmbătrânit încât să nu mai dea randament, așa că nu e necesar să faci modificări acolo. Dar ei trebuie să creeze iluzia unei educații înfloritoare. Așa că au lăsat liber la copiat.

Munti de bani

Există oameni care iau unele expresii prea la propriu. Cum ar fi aceea: "a lua pe cineva la bani mărunți". 

Nu știu dacă voi vă mai amintiți de o știre ce a stârnit zâmbete  în urmă cu câțiva ani. Acea știre în care un cetățean s-a hotărât să plătească o amendă de 500 lei folosind monede de un ban.  Sună hilar, și e destul de trist că deși el încearcă să se răzbune pe sistem, în final un simplu angajat are de suferit, cel care va număra cele 50 000 de monede. Mă rog, există și varianta simplă în care se folosește un cântar și se face un calcul matematic pornind de la masa de 2,4g / monedă. Deci era mai ușor să cântărești 120 kg.