Într-un avion, un român și un american....
Românul scoate un măr și mănâncă.
Americanul curios: - Ce e ăla?
Românul: - Un măr.
Americanul: - Ha ha ha, ce mere mici si urâte aveți voi în România. La noi, în America, merele sunt mari și frumoase.
Românul se oftică. Mai trece puțin timp și își scoate o pară.
Americanul curios: - Ce e aia, măi române?
Declar deschis sezonul
de plantat răsaduri. Ce? Cum adică lumea deja a plantat
deja? Păi înainte să dau eu startul? Nu prea cred.
Cu legumele astea nu e așa de simplu cum era
pe vremuri. Acum e un proces mai complicat dacă vrei să ajungi să ai rezultate
adevărate. Cum ar fi aceste căpșuni..
Poza este reală, făcută de mine pe stradă, la
un comerciant ambulant. Când am întrebat-o de unde sunt căpșunile mi-a răspuns: din grădină de la Ion.
Acu’ n-oi fi .eu mare specialist în căpșuni, dar o căpșună normală n-are dimensiunile astea. Nu-l cunosc
pe Ion ăsta, nu știu exact ce experimente face, însă aceste căpșuni sunt prea
mari. În curând o să fie ca-n bancul cu mazărea (într-un articol viitor).
Ieri, fiind o vreme de
vară, am zis să fac puțină mișcare și am ieșit la o
plimbare prin parc. Pe jos, că așa au vrut persoanele cu care am ieșit.
Alegerea parcului în care să mă plimb nu e
foarte grea, având în vedere că stau foarte aproape de Herăstrău (cam 25 minute
de mers pe jos). Plus că e un parc frumos, mare, în care dacă dai o tură
completă ți-ai făcut necesarul de mișcare pe ziua respectivă.
Încă nu s-a deschis sezonul de plimbări cu
bărcuțe / hidrobiciclete / alte chestii pe apă. Așa că ne-am plimbat doar pe
aleile umbrite și pline de alte persoane dornice să ia aer, după o săptămână
petrecută între patru pereți.
Nici nu s-a terminat luna aprilie, iar soarele deja își face de cap, crezându-se probabil prin iulie.
Asta n-ar fi rău, având în vedere tradițiile românești de a merge de 1 mai la mare. S-ar putea ca cei care respectă această tradiție chiar să poată intra și în apă. De bronzat, sigur e bună vremea.
Și ce tradidție mai era de 1 mai? A, da... cea cu micii și berea. Păi dacă-s mici, păi mici să fie. Și grătare și voie bună. Și ca să arate că susține tradițiile românești, un lanț internațional de restaurante fast-food, pe numele lui McDonald’s va introduce în meniurile sale, începând cu această dată de sărbătoare, două noi produse. Mai românești. Unul dintre ele fiind McMici. Ca să nu te mai chinui să pui micii pe grătar, te duci direct la Mc.
Interesantă inițiativa. Pentru oamenii care vor să sărbătorească Ziua Muncii printr-o lene maximă. Lenea de a face grătar. Dar ce zic .eu de a face grătar... lenea de a merge la iarbă verde, că sigur se vor găsi vânzători de mici și bere.
Știu cel puțin un primar, care este, care este fan al micilor de 1 Mai. Și de ce n-ai fi, e o tradiție frumoasă, vremea ne ajută... să fie voie bună.
Dacă nu-ți place soarele și preferi să stai la umbră și să bei bere rece, pot să-ți recomand să intri pe http://www.scharx.ro/Copertine.html și să-ți alegi modelul de umbră dorit. Bere și mici știi de unde să-ți iei, dar mă gândeam că la copertine e mai greu să te orientezi.
Da chiar, sunt curios de unde își va lua McDonald’s amestecul de carne pentru mici, având în vedere că această primă impresie va decide dacă produsul va rămâne sau nu în oferta lor de toate zilele. Și sunt curios dacă McMici e compus din mai mulți mici sau din mici în formă de burger. Așteptăm cu nerăbdare.
4.3.2.1 (pentru un pumn de diamante). Nu, nu are legătură cu filmul acela românesc pe care n-am apucat să-l văd nici până în ziua de azi. Acesta este un film englezesc ce va rula înceând cu data de 3 mai și în cinematografele noastre, mulțumită New Films International.
4.3.2.1 reprezintă scurt rezumat al acțiunii filmului. Acesta se concentrează pe 4 fete, pe durata a 3 zile, în 2 orașe (ar fi putut fi 2 continente J), toata acțiunea pornind de la o singură ocazie.
Filmul este împărțit în 4 microfilme, fiecarea având-o în prim plan pe una din cele 4 fete, arătând prin ce aventuri trece fiecare dintre ele pe parcursul celor 3 zile.
A trecut ceva vreme (nici nu mai știu exact cât) de când nu am mai avut un guest-post. Nu pentru că n-am primit eu oamenii, ci pentru că n-au fost doritori. Azi s-a arătat un curajos care a vrut să ne spună câteva cuvinte despre pisici. Probabil a considerat că subiectul nu este suficient tratat pe acest blog.
Fără a mai lungi introducerea, vă las cu articolul lui Ștefan :
Animalele de companie sunt pentru unii ceva esential. Daca iubesti animalele ar trebui sa ai un caine sau o pisica langa tine. O pisica este linistita si curata, 2 motive bune pentru a alege sa-ti cumperi o pisici si nu alt animal. Fiecare iubeste un animal diferit, dar in general femeilor adora mai mult pisicile decat cainii. Daca ai copii ar fi o buna alegere sa cumperi o pisica de care pentru a se juca copii cu ea. Pisicile, ca si cainii, sunt animale jucause care ii pot distra pe copii.
Ca orice blogger care
e măcar puțin interesat de SEO și/sau de vizitatori, sau
măcar de profilul cititorilor săi, îmi monitorizez statisticile blogului. Și mă
amuz mai tot timpul când văd ce prostii a mai căutat lumea.
E normal să existe oameni care cauta transport mobila pe Google. Sau orice altă informație, cât de cât utilă. O adresă, un loc
de cazare, un serviciu oarecare. Dar în căutările mele apar tot felul de
ciudățenii. Am mai pus eu în articolele cu Gura lumii, însă majoritatea
rezultatelor se repetă, așa că nu voi relua fiecare rezultat.
Publicitatea e incredibilă. Mie așa mi se
pare, sparge monotonia.
De multe ori te uiți la o reclamă până la
sfârșit doar pentru a vedea la ce ne îmbie respectivul clip. Alte ori, reclama
e scurtă și la obiect.
Mergând pe stradă, inevitabil vezi pe stâlpi
și prin alte locuri diverse reclame de la tot felul de oameni care au și ei
câte o afacere și vor să te ajute cum pot ei, doar pentru a face un ban în
plus, pe vremurile astea de criză. E un fel de reclamă mai primitivă, dar tot e
bună.
Chiar dacă am mai
spus, mai zic odată, că nu mă dor degetele s-o scriu: Sunt apolitic. Îi disprețuiesc pe toți în mod egal. Doar că aleg să mai zic de câte
unii când intră în lumina proiectoarelor cu câte o prostie.
Azi a venit rândul PSD-ului. Da, mult iubitul
partid care azi a avut alegeri. Întâmplător am auzit chestiile astea la știri,
nu e ca și cum n-am lucruri mai bune de făcut decât să țin evidența
evenimentelor dintrun partid politic, indiferent de culoarea sa.
M-am întâlnit zilele trecute, mai exact marți, în cadrul B-EST, cu domnișoara Bianca. Și am început să discutăm, că mai erau vreo 5 minute până începea filmul.
Și cu discutam noi de filme și festivaluri, ajungem să discutăm de TIFF (Transilvania International Film Festival). Și din vorbă în vorbă, identificăm că ea ar avea un avantaj față de noi (.eu și Emil). Ea, fiind din Cluj, are unde să stea, dacă merge la festival.
Să ne luăm puțin ochii de pe marele festival de film care se desfășoară zilele acestea printre noi și să ne îndreptăm atenția tot către marile ecrane, către o producție nouă, care se intitulează Dead man down – Gustul Răzbunării și ne este adusă de Hollywood Multiplex Operations.
Dead man down (2013), un film plin de acțiune vine și cu o distribuție bogată în nume cunoscute, precum Colin Farrell, Terrence Howard (Iron Man), Dominic Cooper (The Devil’s Double), Isabelle Huppert (Amour), Luis Da Silva Jr. (Fast Five), Franky G (Saw 2, 3) și nu în ultimul rând frumoasa actriță suedeză Noomi Rapace (Sherlock Holmes 2; Millennium).
A trecut ceva vreme de la ultima spovedanie, insa lumea tot caută divese chestii la mine pe blog. Nu zic că e rău, dar mă gândes să-i ajut să restrângă respectivele căutări.
Așa că, e timpul să discutăm. Pe obiect, bineînțeeles.
În primul rând că lumea intră să verifice cum
a mai evoluat în ZeList. Bloggeri, cel puțin. Sau, mă rog, cei care au blogul
pus acolo. Așa, să-și facă o idee despre efortul lor din săptămâna precedentă.
În al doilea rând, e Open Connect. Un eveniment de networking, pitching și
mentoring extraordinar. E extraordinar pentru că după participarea la acest
eveniment (care se desfășoară simultan în 3 locații din București, Cluj și
Iași) te umpli de energie pozitivă. Eu am testat chestia asta în București.
Mi s-a adus la cunoștință că am scris mai multe articole despre telefoane, însă doar la
modul general, specificații tehnice, câteva poze și cam atât.
Mulți dintre cititori vor review-uri mai
detaliate, vor să afle cum se comportă dispozitivul în condiții reale de viață,
nu pe hârtie. Așa că, am hotărât ca în viitor să încep să pun și teste și
informații despre cum se comportă dispozitivul în exploatare.
Iar
am început să mă transform
în om, și să devin din ce în ce mai puțin blogger.
Dar am avut o scuză
(teoretic încă o am). Am examene. Trebuie să-mi concentrez atenția către acele
materii care nu au beneficiat de suficientă atenție din partea mea la momentul
respectiv. E ciudat cum funcționează karma, nu?
Și unde mai pui că e și
vremea asta de-ți vine să stai numai prin parcuri. Printre pomii înfloriți,
printre razele calde ale soarelui, printre mugurii plantelor. Îmi vine să-mi
închid laptopul și să merg afară doar când mă gândesc la chestiile astea.
Întotdeauna încerc să fiu cât se poate de
obiectiv, și când iau o decizie și când judec o acțiune. Așa o să încerc să fiu
și acum.
Spuneam pe celălalt blog de titlurile
cancanistice de la Gândul. Cumva scopul ziarului e de a te pune pe gânduri și
nu știm noi? În
urmă cu ceva vreme, cam imediat după ce am scris eu celălalt articol, au postat
următorul text: O vedetă TV, supărată că
i s-a tăiat microfonul, îl atacă dur pe Şerban Huidu: „În ultimii doi ani, ai
avut şansa de a rămâne printre noi, în libertate. Chiar nu ai învăţat nimic?”,
urmat de un link către articolul lor și de o poză cu Șerban Huidu (că doar de
el e vorba-n propoziție, cum s-ar spune).
Ca să nu vă pun să citiți
tot articolul lor, o să fac un scurt rezumat.
Am văzut astăzi la Alexandra pe blog că, la Galați, s-a organizat o
excursie cu grădinița la IGSU, pentru a-i
învăța pe cei mici cum să se descurce în situații de urgență.
Inițiativa mi se pare lăudabilă. Chiar dacă au
doar 3-4 ani, niciodată nu e prea devreme să înveți astfel de lucruri. Nu te
ajută întotdeauna instinctul de supraviețuire, mai ales când ești mic și riști
să te sperii foarte ușor. Unde mai pui că și dacă nu te-ai speria, tot n-ai ști
ce să faci.
În ultima perioadă de timp am văzut tot mai
multe filme. Și am observa un aspect destul de interesant. Nu prea se mai fac
filme cu animale.
Și aici nu mă refer la toate animațiile, gen
Madagascar sau Zambezia, etc. Mă refer la animale reale. Cum erau „Along came
Polly”, „Spot”, ”Cats and dogs”, „Beethoven” sau celebra serie „Lassie”. Să fie
o criză de animale-actor?
Animalele sunt
printre noi și de multe ori sunt cea mai apropiată companie pe care o
avem la un momentdat. Cred că procentul de persoane care nu au un animal de
casă este foarte mic. Fie că îți plac
peștii, țestoasele, hamsterii, porcii,
pisicile sau câinii, tot îți iei un animal de companie.
Aseară, la invitația
MediaPro Distribution, am participat la evenimentul numit destul de sugestiv “A
taste of Hollywood”. Și chiar s-a simțit puțin din gustul hollywoodian al luxului și extravaganței.
De la covorul roșu așezat frumos la intrare,
așteptând vedetele și până la aranjarea frumoasă a restaurantului, toate au creat
o magie demnă de filmele americane.
Apoi, nu știu exact cine a fost
cu ideea, însă merită felicitări, Pavel Bartoș a sosit la microfon și cu umorul
său specific a reușit să binedispună toată audiența prezentă la eveniment.
Această reclamă circulă pe internet și a ajuns și la mine. La noi în România nu va fi televizată, însă inițiativa mi se pare genială.
//edited//http://www.youtube.com/embed/oC9-el-xV24
