Inventivitate sau adaptare

Că tot am scris ultimul articol despre serviciu, m-am gândit să vă povestesc despre inventivitatea și adaptarea unora la evoluția lucrurilor.

Sâmbătă seara, după serviciu, am fost la o nuntă. Nunta Cristinei cu Alex. Casă de piatră, și aici în mediul virtual!

Și cum la nuntă, în România, există un obicei cu furatul miresei, m-am asociat grupării teroriste care a sustras mireasa de la propria nuntă. Că doar oamenii aceia care au făcut documentarul despre furatul miresei, l-au făcut bazat pe fapte reale.

Echilibrul dintre serviciu si viata extraprofesionala

Am ajuns și la proba cu numărul 12 din Superblog 2012. După bijuterii, laptop-uri și alte chestii, a venit vremea pentru ceva cu mai mare aplicabilitate practică, o problemă cotidiană și reală.  Echilibrul dintre serviciu si viața extraprofesională.

Delicat subiect. Majoritatea avem un serviciu. Pentru că aveam nevoie de bani pentru a putea trăi. Și astfel ne vindem forța de muncă. Dar cu ce preț?

Cadourile - amintiri pe viata

Există două tipuri de amintiri, plăcute și neplăcute mai puțin plăcute.Cele mai puțin plăcute, în general, nu țin de noi, cel puțin în amintirea noastră, noi putând imprima celorlalți amintiri neplăcute. Dacă vrem.

Amintiri plăcute putem avea de la excursii cu prietenii, din relații sau de la evenimente. Sau pur și simplu de la o ocazie fără nimic special. Mergi pe stradă și vezi ceva ce-ți place și-ți rămâne tipărit în memorie.

În general, cadourile au scopul de a arăta unei persoane că înseamnă ceva pentru tine. Simpla idee de a te gândi la persoana respectivă suficient pentru a-i cumpăra ceva, cu o ocazie specială, sau fără o ocazie anume, contează. Dar mai există un aspect. Acel cadou îi va aminti persoanei respective de tine, de fiecare dată când îl va privi/ purta.

Articol test

După cum știți, bloggerii își câștigă pâinea zilnică prin articolele sponsorizate. Mai participă la un concurs, mai scriu un advertorial, mai încheie o colaborare cu diverse site-uri, etc. E un adevărat test în care doar cei cu abilități de a scrie pot câștiga ceva.

Ieri, am văzut pe unul din site-urile cu articole sponsorizate, ceva relativ ciudat. Erau 4 joburi, aproape identice și totuși, goale ca și conținut. Probabil erau pentru a face un test1 sistemului lor. Și am aplicat. Am zis să fac un test vitezei lor de reacție. Să văd în cât timp primesc un răspuns că acelea ar fi joburi doar de test.

Și am așteptat. Și am așteptat. Și probabil ei s-au gândit să facă un test1 al răbdarii mele. Și nu mi-au trimis nimic. Așa că m-am hotărât să mă pun pe scris, respectând cerințele lor. Așa a luat naștere acest articol vid. Despre nimic. Trebuia doar să folosesc niște cuvinte cheie și să am minim 100 cuvinte. E simplu ca bună ziua.

Dacă tot ne testăm pe aici, acum, că am și articol, rămâne să vedem dacă și cealaltă parte contractantă își respectă cuvântul și plătește pentru serviciul cerut. N-ar avea de ce, nici măcar nu e o sumă mare. Dar, pe de altă parte, știți vorba aia, și oceanul este făcut din picături. Și dacă în fiecare zi  se fac astfel de teste, câștigăm și noi bloggerii o pâine cinstită. E ceva rău în asta?

Uite așa, cu acest articol am putut să testez și răbdarea cititorilor mei. Dacă ați avut răbdare să citiți până aici, la cuvântul 266.

De ce număr cuvintele? Pentru că și alții le numără la rândul lor. Site-ul plătitor vrea minim 100, la SEO am înțeles că ar fi bine să ai peste 300, așa că înșirăm aici.... Nu e ca și cum ar fi frumos afară și aș putea să merg prin parc, sau ceva.

Cam atât pentru articolul test, revin cât de curând cu un articol adevărat.

Stii tot ce misca

Proba a zecea de la Superblog 2012 vine de la Edimax.

Și se adresează spionului din tine. Sau stalker-ului. Sau mă rog, din mine, că eu particip la concurs. Se cere să povestim o întâmplare amuzantă surprinsă cu una din camerele lor de supraveghere IP.

Păi în cerința asta ei presupun cam multe lucruri.

Aventura in natura

Multă lume pleacă din oraș în weekened. Și când spun asta, mă refer în principal la cei care nu lucrează în weekenduri, nu la mine. Pe vremuri plecam și eu.

Și cum sezonul cald s-a încheiat, nu se mai duce lumea la mare. Nu de alta, dar nu mai ai ce face. Doar să vezi niște apă și să nu poți face plajă, parcă n-are haz. Și dacă mai adaugi niște prețuri d-alea de stațiune, te-apucă plânsul.

Preturi de Arena

Circula zilele trecute pe net poza din dreapta.

Sunt surprinse listele de prețuri practicate pe Arena Națională la două evenimente diferite: un meci de fotbal și un miting politic.

În mod uimitor, cei care au pus poza, au postat-o pentru că nu erau de acord ca la mitingul politic să fie mai mici prețurile decât la evenimentele sportive pentru muritorii de rând. În goana lor spre lovirea în imaginea formațiunii politice nu și-au dat seama că, de fapt, și prețurile practicate atunci erau mai mari decât ar fi normal.

Arta seductiei

Eram la o petrcere organizată de bunul meu prieten Robert. Cum care? Robert Downey Jr., bineînțeles.
Și îmi povestea el despre noul Iron Man, că trebuie să apară în mai, 2013 iar eu făceam mișto de el că nu o să se mai uite nimeni la film după sfârșitul lumii.

Deodată am văzut-o pe Scarlett Johansson. Era îmbrăcată cu o rochie superbă și era admirată de toată lumea. Era vedeta serii. Mă gândeam câți din bărbații de acolo aveau încă în minte imaginile din filmele ei, în care era îmbracată cu diverse costume care-i puneau și mai mult în evidență frumusețea. Apoi am văzut că este tristă și Robert mi-a spus că tocmai a părăsit-o prietenul pentru o româncă. Și asta mi-a dat o idee. Să-i alin fetei supărarea.

Roviniete si amenzi

Am mai scris în trecut despre roviniete.

Ideea e că cetățeanul plătește această taxă pentru că folosește drumurile naționale sau autostrăzile. Dacă nu plătești rovinietă, plătești amendă. Dacă nu vrei să plătești nici una nici alta, circuli pe alte drumuri. Sau îți iei avion. Cum vrei tu, trăim întro țară liberă.

Pentru a monitoriza mai bine cine folosește abuziv drumurile naționale, CNADNR a achiziționat camere de supraveghere care verifică automat dacă ai plătit sau nu. Ca să nu te mai oprească organu' și să pierzi timp. Acum câteva zile scria în presă că vor instala noi camere. Cam de 3 ori mai multe decât sunt deja. Foarte frumos. Pe mine nu mă deranjează. Îmi plătesc taxele și impozitele, sunt un cetățean model.

Primele rezultate

Iar m-am luat cu alte treburi și am uitat să scriu. Și asta n-ar reprezenta nicio problemă în mod normal, dar acum am de scris despre un produs care-mi place. Era și ciudat să nu-mi placă, doar are legătură cu numele meu.


Probabil vă întrebați despre ce e vorba deja, așa că nu voi mai lungi povestea, și intru direct în brânză cu o nouă probă pentru Superblog.

Guest-post – PNL – partidul CELEBRITATILOR

PNL adopta o tactica interesanta acum , in pragul alegerilor parlamentare: transferuri rasunatoare. PNL-ul este doar un exemplu, de fapt strategia este a USL-ului pe de-a intregul.

 Emil Calinescu sunt, absolvent de sociologie si inca student la drept. Nu departe de domeniul stiintelor politice, pe care le-am studiat insa mai in amanunt singur.

Ideea articolului mi-a venit de la marea dezbatere din presa (audio-vizuala si scrisa) legata de “achizitiile” recente ale PNL-ului. Intai a fost vorba de Sorin Rosca Stanescu, apoi de Daniel Barbu (consilier presidential in mandatul interimarului Crin Antonescu), iar acum este vorba de Gigi Becali si Victor Ciorbea. Unii spun ca fiecare caz trebuie discutat distinct, mie mi se par toate cam la fel.  Voi explica in continuare opinia mea.

Asadar, anul 2008 a insemnat un moment important in politica romaneasca: primele alegeri pe noul sistem electoral. Nu este el majoritar “pur”, dar are niste elemente de sistem majoritar care-l diferentiaza clar de precedentul. In 2008 timpul a fost prea scurt, asa ca partidele nu au avut timp prea mult sa se adapteze noului sistem. 

O noua saptamana

Am ajuns și în a doua jumătate din octombrie. Au trecut două săptămâni, mai sunt două. 

Toamna a început deja să-și arate zâmbetul știrb cu temperaturi apropiate de 0*C. Spun apropiate pentru că  deja, cele sub 0 aparțin de iarnă. E altă mâncare de pește.  Natura a început deja să capete, ușor, ușor haine colorate și ziua a devenit mai scurtă. 

Dar se pare că această a treia săptămână din această antepenultima lună va fi una frumoasă, din toate punctele de vedere. Soarele deja strălucește de 23*C ca și cum ar fi  încă dreptul lui să încălzească în continuare, fără a se apropia iarna. Copiii merg la școli, copiii mai mari se duc pe la cursuri, iar leneșii învață pentru restanțe. 

În blogosferă e plin de competiții de zici că s-a copt recolta de concursuri, nu alta. Concurența e foarte acerbă și se anunță importante jocuri de cuvinte în zilele care urmează. Ba chiar o să îmbinăm virtualul cu realul și o să mergem pe teren.Da, bloggeri pe teren, în grup. Sau haită, cum vreți voi. Dar atât că stric surpriza. Mai multe detalii, după plimbărică.

La voi cum a început noua săptămână?

O poveste de craciun

M-am gândit să dedic ceva timp din această zi pentru a scrie pentru Superblog, că am cam rămas în urmă. Am sărit peste câteva probe și acum e timpul să recuperez.

Așa că revin la proba cu Bijuterii.
Am mai scris în trecut (n-am voie să pun link-uri, așa că poți căuta în arhivă) despre bijuterii. Dar nu și despre bijuterii cu cristale. Nu mă pricep la bijuterii și îmi plac lucrurile simple, de aceea n-am scris.
Pentru această probă ar trebui să povestesc despre o bijuterie care mi-a schimbat viața. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, sau s-a întâmplat dar nu mi-am dat seama, o să vă spun o mica poveste.

Amintiri din biblioteca

Chiar dacă am încercat să amân cât mai mult această probă pentru Superblog, se pare că vorba "de ce ți-e frică nu scapi" se aplică și în blogosferă.
La ce mă refer? La proba de la Nemira, sponsorul care aduce cărți. Era să spun cultură, dar se pare că mai nou, cultura stă în calorifere. Și pentru că sunt destul de opuse, cartea și internetul (n-am zis ebook, e vorba de carte normală) am tot încercat să amân scrierea acestui articol. Un articol în care bunul sponsor ne cere nouă, bloggerilor să facem o călătorie în trecutul nostru.
Și ar trebui să descoperim acolo, în amintiri, acoperită de praf (ar trebui să existe praf și în amintiri, nu?) prima carte citită de noi, (în cazul acesta, de mine) de la Editura Nemira.

Gluma sau nu?

Aveam mai de mult o idee la care nu pot spune că am renunțat, dar am pus-o acolo la categoria neprioritare. Era ideea de a-mi mediatiza blogul. A face publicitate vizibilă.

Mă gândeam să-mi fac un tricou cu numele și linkul blogului. Și să merg cu el pe stradă. Și la serviciu. Și să observ cum crește numărul de vizitatori. Dar am zis că deocamdată nu e momentul potrivit. Mai ales că urmează să trec pe domeniu propriu și atunci adresa blogului se va schimba. Și numele, și tot.
Și apoi aș fi rămas doar cu un tricou cu încărcătură emoțională. O amintire și atât. Să port acel tricou ar fi fost ca și cum aș fi trăit în trecut. Și asta nu e bine, că dacă trăiești în trecut nu poți privi spre viitor. Nu spun că trebuie să ne renegăm trecutul, însă trebuie să mergem mai departe.

Alegerea corecta

Azi o să discutăm despre alegeri. Nu despre alegerile importante despre parcursul vieții, ce vreți să deveniți în viitor, etc., căci acelea trebuie să le faceți singuri. O să analizăm cum se alege un laptop.

În primul rând, când te hotărăști că vrei laptop, trebuie să știi  de ce vrei laptop, și ce vrei să faci cu el. 

Vrei un laptop de fitze? Ia-ți un laptop verde sau albastru. 

Vrei un laptop pentru gaming? Ia-ți o uzină de la Alienware.

Vrei un laptop de zi cu zi, fără a intra în categoriile de mai sus? Atunci trecem la etapa 2. 

Etapa a2a. 

Instigare la ura

A, nu. Nu voi instiga eu la ură. Nu de alta, dar chiar am lucruri mai bune de făcut.

Dar fac în schimb o pauză de la activitățile mele importante pentru a comenta un "fenomen" apărut de curând: instigarea la ură. Nu mă refer la clasa politică care face acest lucru prin acțiunile ei de guvernare, deși aș putea s-o fac.

Totul a început de la o companie de medicamente. Da, nu e nici grupare religiosă nici radicală, extremistă, teroristă, comunistă etc.. E o banală companie producătoare de medicamente. Această companie a stat în anonimat din '91 până acum. Mă rog, anonimat în sensul că nu a ieșit cu nimic în evidență. Acum au inventat un nou medicament, revoluționar. Și o campanie publicitară cel puțin la fel de revoluționară.

Tradiție și promisiuni

A venit timpul și pentru cea de-a treia probă de la SuperBlog 2012. O probă în care să voorbim despre tradiție. Și nu, nu va fi vorba de tradiționalele produse tradiționale : sarmale, cârnați, etc..

O să vorbesc de un magazin online cu tradiție. Tradiție în vânzări de produse IT și electrocasnice. Spun că e cu tradiție că e un magazin care și-a început activitatea în 1999. Adică în urmă cu vreo 13 ani. Mai are puțin și își ia buletin.

Problema din această țară este că tradițiile nu sunt cunoscute. Și mai ales întrun domeniu care evoluează în permanență. Nu o să fiu ipocrit să mă apuc să laud un magazin/produs despre care nu știu nimic. Nu are de ce să-mi fie rușine să spun că nu cunosc tradiția acestui magazin online. Sunt o muțime de tradiții pe care nu le cunosc. Dacă voi fi depunctat că nu laud ceva ce nu cunosc, măcar știu că mi-am păstrat onoarea intactă.

Civilizarea RATB

Am mai scris despre RATB și în trecut, însă, dacă atunci criticam regia, acum am cuvinte de laudă. Nu multe,  ca să nu li se urce la cap, dar suficient cât să-i încurajez să coninue procesul de civilizare început.

Eu circul cu RATBul zilnic (excepție făcând zilele în care nu ies din casă sau în care nu sunt în capitală). De câteva zile am observat o schimbare. Autobuzele (cele cu care mă mișc eu, nu mă pot pronunța generalizat) sunt mai libere. Vorbesc în special de 261, linie pe care intervalul de succedare a mașinilor este de 40minute în cursul săptămânii și de 90 minute în weekend. Acum imaginați-vă că după ce că vine rar, vine și gol. Motive ar fi două.

Primul motiv ar fi că nu toți cetățenii își permit să-și facă programul după orarul acestei linii. Ori preferă să meargă pe jos până la alt mijloc de transport în comun, ori preferă să folosească mașina/ bicicleta.

Fiecare cu stilul lui

Astăzi o să vorbim de modă.

Acum, că v-ați oprit din râs, puteți sta liniștiți, nu vă voi prezeenta noua mea colecție vestimentară. Nici nu am una, pentru că nu-mi place moda.  Și o să vă explic de ce.

În primul rând că majoritatea articolelor vestimentare de la la prezentările de modă sunt absolut hidoase. Chiar m-aș simți ciudat să mă îmbrac cu așa ceva. Unii oameni pur și simplu visează urât iar apoi pun pe hârtie coșmarul lor, ca să-și bată joc de alți oameni care sunt suficient de complexați încât să încerce să se integreze în societate "fiind la modă".

În al2lea rând, mi se pare chiar stupid ca toți să fim îmbrăcați la fel. Când e vorba de o uniformă, care să marcheze apartenența ta la un anumit grup/echipă/companie e una, dar să te îmbraci doar doar pentru că "asta e moda" e o mare inepție. Stilul vestimentar ar trebui să fie unic și să reprezinte fiecare persoană în parte.

În al3lea rând, pentru a te asocia cu un brand, trebuie ca acel brand să-ți ofere ceva în plus.

Marca remarcabila

După o săptămână de absență din blogosferă, o săptămână în care se pare că nici cei 2 co-autori n-au binevoit să scrie nimic, revin, la cererea publicului cu un nou articol. După cum am promis, nu va mai fi despre iPhone. M-am săturat de Apple până peste cap. Sunt atât de sătul încât am trecut part-time, ca să nu mai am de aface cu merele.

Și pentru că e o lună nouă, revin cu forțe noi și intru direct în pâine cu articolul pentru SuperBlog 2012. Un articol al cărui subiect îmi place chiar foarte mult. Dacă toată competiția va fi așa, mă voi distra de minune.

Prima probă presupune să discutăm despre branduri. Despre cum ne reprezintă produsele de care ne înconjurăm. Cred că e evident că lumea în care trăim se bazează foarte mult pe aparențe. Este o lume în care contează foarte mult prima impresie și imaginea ta, atât ca individ, dar mai ales ca și companie.